ICCJ. Decizia nr. 1600/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1600/2007
Dosar nr. 16855/54/2005
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa nr. 487 din 20 iulie 2005, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea precizată la data de 15 iulie 2005, s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. 6 din 6 iulie 2004, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 59.675 Euro şi reclamantei la restituirea utilajelor. Pârâta a fost obligată şi la plata despăgubirilor în cuantum de 3.143.800.000 lei. S-a dispus instituirea unui drept de retenţie asupra utilajelor, în favoarea reclamantei, până la achitarea obligaţiilor de către pârâtă. Aceasta a fost obligată şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 116.000.000 lei.
Tribunalul a reţinut că după organizarea licitaţiei privind achiziţiile publice, cofinanţată de Uniunea Europeană şi Guvernul României prin Programul P., s-a încheiat contratul de furnizarea produse din 6 iulie 2004, potrivit contractului, pârâta avea obligaţia să furnizeze, să instaleze şi să întreţină utilajele, precum şi obligaţia de a garanta că acestea sunt nefolosite, de ultimă generaţie şi funcţionale. Or, din corespondenţa părţilor reiese că utilajele au avut defecţiuni, nu au putut fi puse în funcţiune datorită lipsei documentelor tehnice prevăzute în contract şi refuzului pârâtei de a asigura remedierea defecţiunilor şi instalarea. Din expertiza întocmită a reieşit că nu este indicată încercarea de punere în funcţiune cu personal insuficient calificat, în caz contrar apărând defecţiuni şi apelarea reclamantei la astfel de personal se datorează neexecutării culpabile, de către pârâtă a obligaţiei de instalare şi întreţinere a utilajelor. Ca urmare, prima instanţă a dispus în celor de mai sus.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta.
Apelul a fost admis prin Decizia nr. 116 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar sentinţa atacată a fost schimbată, în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciara reţinut din probatoriul administrat că pârâta nu a livrat reclamantei utilajele cofinanţate din fonduri europene, prevăzute în contractul încheiat în formă scrisă, ci pe cele real convenite, în termenul de 60 zile de la data semnării, prevăzut de art. 3.1.3 executându-şi întocmai obligaţia principală, dealtfel, atunci când se referă la neexecutarea obligaţiilor furnizorului, reclamanta invocă obligaţii secundare, de instalare şi întreţinere. În aceste condiţii, instanţa de apel apreciază că nu se pune problema rezoluţiunii contractului din culpa pârâtei, neexecutarea parţială a obligaţiilor contractuale fiind de natură să atragă rezoluţiunea numai în situaţia în care acea parte din obligaţie, ce nu a fost executată, ar fi fost considerată esenţială la încheierea contractului.
S-a mai reţinut că de dispoziţiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., se poate prevala doar partea care a executat sau s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligaţiile, inclusiv să remedieze defecţiunile apărute după instalarea făcută în afara cadrului contractual, iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i execute propria obligaţie de plată integrală a preţului. Dimpotrivă, s-a dovedit că reclamanta nu a fost în măsură să contribuie la derularea contractului cu propriile fonduri, astfel încât a intervenit rezoluţiune contractului finanţare europeană, reclamanta fiind obligată să restituie Ministerului Integrării suma obţinută cu titlu de finanţare europeană.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea globală a motivelor de recurs recurenta a prezentat patru argumente şi susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut greşit că:
1. au fost livrate alte utilaje, anume în loc de utilaje pentru polipropilenă, cum era în contract, s-au livrat utilaje pentru polietilenă deoarece nu are nici o importanţă ce utilaje au fost livrate şi oricare ar fi fost ele, trebuiau montate şi puse în funcţiune de către pârâtă
2. deşi s-a făcut o modificare a obiectului contractului, pârâta a livrat utilajele astfel convenite, numai că acestea nu erau corespunzătoare, funcţionale
3. obligaţiile neexecutate erau subsecvente, deoarece acestea erau esenţiale, anume de se livra utilaje conforme şi funcţionale.
4. instalarea s-a făcut de către reclamantă pe riscul său şi că aceasta a refuzat instalarea de către echipa pârâtei, deoarece persoana trimisă pentru instalare era de naţionalitate turcă şi nu avea translator, nu a predat documentaţia tehnică, iar instalarea a condus la rezultate nemulţumitoare.
Analizând actele dosarului prin prisma tuturor argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează şi le subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează:
Instanţa de control judiciar şi-a motivat soluţia pronunţată. Analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de reclamant textelor pe care şi-a întemeiat acţiunea.
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Dealtfel, recurenta nici nu indică expres textul de lege încălcat ori greşit aplicat de către instanţa de apel. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază.
Astfel, instanţa de apel a făcut o corectă aplicarea a art. 1020 – art. 1021 C. civ., atunci când a reţinut că aceste dispoziţii se poate prevala doar partea care a executat sau s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligaţiile, inclusiv să remedieze defecţiunile apărute după instalarea făcută în afara cadrului contractual, iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i execute propria obligaţie de plată integrală a preţului. Dimpotrivă, s-a dovedit că reclamanta nu a fost în măsură să contribuie la derularea contractului cu propriile fonduri, astfel încât a intervenit rezoluţiune contractului finanţare europeană, reclamanta fiind obligată să restituie Ministerului Integrării suma obţinută cu titlu de finanţare europeană.
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanţa de control judiciar a reţinut în mod corect că a operat o modificare a contractului prin acordul părţilor, dar care nu s-a materializat într-un înscris deoarece părţile ştiau că încalcă obiectul finanţării P., care avea ca scop realizarea unei capacităţi de producţie a foliei de polipropilenă. Etapa obţinerii documentaţiei şi a instalării utilajelor a fost depăşită de către reclamantă care a înţeles să treacă pe riscul ei la instalarea echipamentelor livrate, fără a solicita furnizorului îndeplinirea acestei obligaţii. În plus, nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a beneficia de protecţia legii civile.
Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 02 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 160/2007. Comercial → |
|---|
