ICCJ. Decizia nr. 1583/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1583/2007
Dosar nr. 5875/2/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 2 iunie 2006, reclamanta SC H. SA BRĂILA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., denumită în continuare A.V.A.S., să se constate că şi-a respectat întrutotul obligaţiile stabilite prin Convenţia nr. 11 din 9 aprilie 2004 încheiată cu pârâta şi să se dispună radierea gajului înscris în atestatul de bord al navei D., constituit ca garanţie la obligaţiile asumate.
În motivarea cererii sale, intemeiată în drept pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 51/1998 şi art. 969, 983 C. civ., reclamanta a arătat că prin convenţia nr. 11 încheiată cu pârâta A.V.A.S. în calitate de creditor, s-a obligat la plata eşalonată a creanţei preluată de creditor de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv suma de 113.817,35 dolari S.U.A., constituind şi o garanţie reală mobiliară asupra impingătorului D., pentru garantarea obligaţiei de plată susmenţionate.
Totodată reclamanta a susţinut că şi-a respectat obligaţiile asumate prin convenţie, achitând în întregime suma datorată, situaţie în care a solicitat pârâtei radierea gajului, cerere asupra căreia aceasta, în mod nejustificat nu i-a dat curs.
Prin sentinţa comercială nr. 191 din data de 3 noiembrie 2006. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere vizând constatarea respectării convenţiei nr. 11/2004, şi a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind radierea gajului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că primul capăt de cerere din acţiune, urmăreşte contestarea existenţei unei situaţii de fapt, respectiv îndeplinirea obligaţiilor asumate de reclamantă, iar dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., nu işi găsesc aplicabilitatea, deoarece au în vedere numai contestarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Referitor la cererea de radiere a gajului, instanţa a reţinut că cererea este neîntemeiată, deoarece din corespondenţa purtată de părţi pe această temă rezultă că nu este clarificată chestiunea achitării integrale a creanţei de 113.817,35 dolari S.U.A. ce a făcut obiectul eşalonării.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii şi radierea gajului constituit conform contractului de garanţie reală mobiliară nr. 11/1/2004.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta a susţinut sub un prim aspect că nu a investit instanţa cu o acţiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci cu o cerere de radiere a gajului care este o cerere în realizare a dreptului conferit de îndeplinirea obligaţiilor asumate.
Sub un al doilea aspect, recurentul critică soluţia de respingere a radierii gajului, în condiţiile în care instanţa nu a cercetat fondul cauzei, deoarece clarificarea aspectului privind achitarea integrală a debitului, reţinut ca argument de instanţă, în motivarea hotărârii adoptate, constituia, însăşi obiectul acţiunii deduse judecăţii.
Asupra recursului.
Examinând sentinţa în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că hotărârea adoptată de prima instană a fost dată cu încălcarea legii şi se fundamentează pe raţionamente contradictorii, aşa cum se va arăta în cele ce urmează.
1. Reclamanta a investit instanţa cu un obiect complex prin care tinde să îşi valorifice dreptul său de a obţine radierea gajului constituit prin contractul de garanţie mobiliară, urmare îndeplinirii obligaţiilor asumate prin convenţia nr. 11/2004, respectiv urmare rambursării creanţei consolidată în dolari S.U.A. la termenele scadente.
2. Cele două capete de cerere formulate, nu sunt independente şi de sine stătătoare ci într-o strânsă legătură explicitată şi prin motivele de fapt ale acţiunii.
3. Prin urmare ele nu pot fi examinate decât împreună, deoarece radierea gajului depinde de îndeplinirea sau neîndeplinirea de către reclamanta debitoare a obligaţiilor de plată asumate.
4. În cauză instanţa, încălcând obligaţiile ce-i revin, în temeiulart. 129 C. proc. civ. şi art. 84 C. proc. civ., a examinat cele două cereri separat, fără să aibă în vedere legătura indisolubilă dintre ele şi mai ales scopul urmărit de reclamantă în demersul său judiciar acela de radiere a gajului constituit pentru garantarea creanţei pe care susţine că a achitat-o.
Procedând astfel, instanţa a ajuns la concluzii contradictorii din perspectiva raţionamentului pe care se fundamentează, în sensul că deşi nu a examinat pe fond cererea sub aspectul plăţii creanţei, a respins ca neîntemeiată cererea de radiere a gajului cu motivarea că „părţile nu au clarificat aspectul privind achitarea sumelor", or, şi acesta constituia o parte a obiectului cererii cu care reclamanta a investit instanţa.
Cu alte cuvinte, soluţionarea cererii de radiere a gajului, impunea examinarea îndeplinirii de către reclamantă a achitării creanţei, gajul fiind constituit pentru garantarea obligaţiei de plată a sumei de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanţiei fiind statuate de părţi în art. 2 din controlul de garanţie reală mobiliară nr. 11/2004, până la data la care obligaţia garantată a fost în mod irevocabil şi complet plătită de debitor.
5. Distinct de acestea, constatarea îndeplinirii obligaţiilor de plată, nu vizează o stare de fapt ci o stare de drept, referitoare la existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor asumate prin convenţie, astfel că şi din acest punct de vedere hotărârea primei instanţe este nelegală.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă pentru rejudecare, în raport de dezlegările în drept ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SA BRĂILA, împotriva sentinţei nr. 191 din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1569/2007. Comercial → |
|---|
