ICCJ. Decizia nr. 163/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 163/2007
Dosar nou nr. 11448/2/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 432 din 26 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 9074/2004, s-a admis acţiunea reclamanţilor A.V.A.S. Bucureşti, Z.C.I., C.S. şi Z.G.M., constatându-se nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. nr. 12 şi 15 din 29 martie 2004, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că prin hotărârea nr. 12 din 29 martie 2004 A.G.E.A. a hotărât la punctul 6 al ordinii de zi, majorarea capitalului social cu aport în numerar, în valoare de 2 miliarde lei, iar prin hotărârea nr. 15 din aceeaşi dată a hotărât: reducerea capitalului social cu valoarea terenului de 620 m.p.; reîntregirea capitalului social cu valoarea terenului vândut din Bucureşti, B-dul Aerogării; majorarea capitalului social cu valoarea de 890.065.785 lei, contravaloarea terenului din Bucureşti, Şos. Pipera; reducerea capitalului social cu valoarea de 890.065.785 lei; reîntregirea capitalului social prin depunerea unei sume de bani ce reprezintă valoarea terenului vândut în Şos. Pipera; validarea propunerii cu privire la majorarea capitalului social cu aport în numerar de 2 miliare lei; modificarea capitalului social în valoare de 6.705.875.000 lei şi a statului societăţii.
S-a reţinut că primul motiv de nulitate invocat de reclamanţi este întemeiat, în sensul că societatea funcţionează în mod nelegal, prin frauda la lege, situaţie în care, până la stabilirea legalităţii, toate hotărârile sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel, s-a constatat că, la 15 aprilie 2003 Ministerul Lucrărilor Publice Transportului şi Locuinţei a eliberat în favoarea pârâtei SC C. SA certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Bucureşti, Şos. Pipera, iar în schimbul valorii terenului adus ca aport, A.V.A.S. urma să dobândească un număr de 35.063 acţiuni şi să devină acţionar majoritar al societăţii pârâte.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 modificată şi art. 142 şi urm. din HG nr. 577/2002 conform cărora, după primirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, societăţile comerciale, indiferent de structura capitalului social, trebuiau să aprobe în adunarea generală: majorarea capitalului social, numărul de acţiuni emise suplimentar, modificarea corespunzătoare a actului de înfiinţare.
De asemenea, potrivit prevederilor susmenţionate, majorarea capitalului social cu valoarea terenului va fi considerată aport în natură al statului sau după caz al unei unităţi administrativ, teritoriale, în schimbul căreia se vor emite acţiuni ce vor reveni instituţiei publice implicate.
Instanţa fondului a constatat că, în urma neîndeplinirii acestei obligaţii de către pârâtă, A.V.A.S. a fost privată de drepturile legale potrivit art. 91 şi urm., art. 110 şi urm., art. 120 din Legea nr. 31/1990 modificată, nefigurând ca acţionar înregistrat al societăţii, structura acţionarului nefiind conformă cu legea, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 modificată.
Cu privire la celelalte motive de nulitate respectiv: încălcarea dreptului la informare al acţionarilor prevăzut de art. 120 din OUG nr. 28/2002 şi art. 5 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, încălcarea art. 116 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 28/2002 şi publicarea hotărârii adoptate în M. Of. sub două numere instanţa nu le-a reţinut ca fiind fondate.
S-a avut în vedere că, din convocatorul depus la dosar rezultă că s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la asigurarea dreptului la informare al acţionarilor; că prin OG nr. 36/2004 de modificare a OUG nr. 28/2002, art. 12 alin. (4), majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se realizează fără adăugarea unei prime de emisiune şi că, potrivit art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 modificată, publicarea hotărârilor în M. Of. este prevăzută doar pentru opozabilitate faţă de terţi.
Prin sentinţa comercială nr. 431 din 26 februarie 2005 pronunţată de aceiaşi instanţă, în dosarul nr. 7908/2004, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii Z.C.I. şi Z.G.M., constatându-se nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 14 din 29 martie 2004, în contradictoriu cu SC C. SA. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că hotărârea A.G.A. nr. 14/2004 a SC C. SA prin care s-a aprobat raportul de gestiune şi bilanţul contabil pentru anul 2003; bugetul pentru anul 2004 şi vânzarea terenurilor în suprafaţă de 23.844 m2 din Şos. Pipera, sector 2, precum şi a terenului situat în B-dul Aerogării este lovită de nulitate absolută, prin fraudă la lege potrivit art. 5 C. civ., ca urmare a încălcării dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.
Nu au fost reţinute motivele de nulitate intervenite pe dispoziţiile artr.120 din OUG nr. 28/2002, întrucât a rezultat că accesul la documentele şi materialele informative a fost permis, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Şi motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 115 din OUG nr. 28/2002 a fost înlăturat întrucât, din probatoriul administrat nu a rezultat dacă valoarea activelor ce urmau a fi înstrăinate depăşeşte 20 % din totalul activelor imobilizate.
Împotriva sentinţei nr. 432 din 26 ianuarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 9076/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat apel SC C. SA formând obiectul dosarului nr. 1647/2005 (11464/2/2005) pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Apelul formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 431 din 26 ianuarie 2005 a fost înregistrat sub nr. 1639/2005 (11448/2/2005) pe rolul aceleiaşi instanţe.
La termenul din 13 februarie 2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., constatându-se că între pricini există o strânsă legătură, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 1647/2005 la dosarul nr. 1639/2005.
Prin Decizia nr. 88 din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 11448/2/2005 (nr. vechi 1639/2005), apelurile declarate împotriva celor două sentinţe de către SC C. SA au fost respinse ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării coroborate cu dispoziţiile art. 145 din HG nr. 577/2002, majorarea capitalului social are loc de drept, prin efectul legii, iar câtă vreme nu s-a prevăzut un termen deosebit, operează de îndată, din momentul emiterii certificatului de proprietate, în speţă de la 15 septembrie 2003.
Pentru a fi opusă de către A.V.A.S. celorlalţi acţionari şi societăţii comerciale nu este necesară îndeplinirea nici unei formalităţi, pentru că majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care a fost atestat dreptul de proprietate.
Nu s-a reţinut o culpă a reclamantei A.V.A.S. câtă vreme îndeplinirea obligaţiei impusă de art. 142 revine administratorilor care au obligaţia de a convoca A.G.A. în conformitate cu dispoziţiile actului constitutiv, ca de altfel şi formalităţile de publicitate pentru opozabilitate.
S-a mai reţinut că structura acţionariatului pârâtei, ulterior datei de 15 septembrie 2003, nu a reflectat realitatea întrucât A.V.A.S. nu a fost înregistrat cu acţiunile corespunzător cotei sale de participare la capitalul social, aceasta având drept consecinţă nulitatea hotărârilor adoptate de către adunarea generală a acţionarilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA invocând prevederile dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentare arătând:
- În mod greşit s-a reţinut nulitatea hotărârilor întrucât prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 145 din HG nr. 577/2002 deschid calea instituţiei publice implicate, în speţă A.V.A.S. Bucureşti, de a solicita înregistrarea majorării capitalului social, aceasta având obligaţia şi dreptul de a proceda la înregistrarea majorării capitalului social.
Fiind titularul dreptului, A.V.A.S. trebuia să depună diligenţe sporite pentru înregistrarea capitalului social, iar faptul că a stat în pasivitate nu-l îndreptăţeşte să-şi invoce propria culpă.
- Prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 137/2002 sunt neclare întrucât nu indica, în mod cert data la care instituţia publică implicată dobândeşte acţiunile şi devine acţionar, incertitudine ce este sporită de art. 142 din Normele metodologice de aplicare a legii.
Recurenta consideră că textele legale menţionate au o redactare defectuoasă, cuprinzând reglementări incerte şi termene neclare cu privire la momentul la care operează majorarea capitalului social şi cel la care se emit acţiunile, precum şi cu privire la momentul la care instituţia publică devine acţionar al societăţii.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că, în mod corect s-a reţinut de către instanţele anterioare, din coroborarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu dispoziţiile art. 145 din Normele de aplicare a legii HG nr. 577/2002, că majorarea capitalului social are loc de drept, prin efectul legii, operând de îndată.
Astfel, potrivit art. 12 alin. (5) din aceeaşi lege, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei entităţi administrativ, teritoriale, după caz, în schimbul cărora se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
În cauză, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei la data de 15 aprilie 2003, dată când capitalul social s-a majorat de drept cu valoarea terenului reprezentând aport în natură al statului şi în schimbul căruia, urmau a se emite acţiuni.
În ce priveşte procedura ulterioară, constând în formalităţile de înregistrare în evidenţele societăţii, de adoptare a hotărârilor A.G.A. cu privire la majorarea capitalului cu valoarea terenului, de stabilire a numărului şi valorii acţiunilor corespunzătoare, de modificare actului constitutiv, aceasta nu împietează asupra legalităţii majorării de drept a capitalului social.
De altfel, îndeplinirea prevederilor art. 142 din HG nr. 577/2002 revine administratorilor societăţii cărora le incumbă obligaţia de a convoca A.G.A. conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, iar îndeplinirea formalităţilor pentru opozabilitate faţă de terţi cade tot în sarcina lor potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 137/2002.
În consecinţă, în mod corect s-a stabilit de instanţa apelului că nu poate fi reţinută culpa A.V.A.S. pentru neîndeplinirea formalităţilor de înregistrare a majorării de capital.
Ceea ce instanţele au avut în vedere atunci când au considerat că hotărârile atacate sunt lovite de nulitate a fost faptul că structura acţionariatului societăţii pârâte nu a fost conformă cu realitatea după data de 15 septembrie 2003, în condiţiile cu care A.V.A.S. nu a fost înregistrat acţiunile corespunzător cotei sale de participare la capitalul social, fiind astfel privată de drepturile pe care i le conferă această calitate: participarea la adunări şi exprimarea dreptului de vot cu privire la hotărârile adoptate.
În atare situaţie, recurenta nu poate susţine legalitatea adunărilor şi a hotărârilor adoptate de către acţionarii înscrişi în lista transmisă de la registrul independent al acţionarilor,
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va menţine, ca temeinică şi legală, Decizia atacată, urmând să respingă, ca nefondat, recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1583/2007. Comercial → |
|---|
