ICCJ. Decizia nr. 172/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 172/2007
Dosar nou nr. 7986/44/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 862 din 3 august 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios, administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1274/COM/2005, s-a admis acţiunea comercială având ca obiect obligaţia de a face formulată de reclamanţii M.M. şi M.A., în contradictoriu cu pârâta SC Ş.N.D. SA Galaţi şi s-a obligat pârâta să elibereze reclamanţilor certificatele de acţionari, conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 de euro/zi, calculaţi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea obligaţiei.
S-a reţinut, în considerentele deciziei că reclamanţii, în calitatea lor de acţionari la societatea pârâtă, au adresat acesteia mai multe cereri pentru a li se elibera certificatele de acţionari, ultima solicitare fiind cea din 13 august 2004.
Că, în raport de prevederile art. 97 din Legea nr. 31/1990 (r) alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 societatea pârâtă are obligaţia de a elibera la cerere sau din oficiu certificatele de acţionari, cuprinzând semnătura a doi administratori ori, după caz a administratorului unic, precum şi numărul, categoria şi valoarea nominală a acţiunilor proprietate a acţionarilor, poziţia la care acţionarul este înscris în registrul acţionarilor şi, după caz, numărul de ordine al acţiunilor.
Cu referire la daunele cominatorii ca mijloace de constrângere pentru executarea în natură, silită, a obligaţiei s-a considerat că trebuiesc a fi acordate de la data stabilirii cu caracter definitiv a obligaţiei şi până la îndeplinirea acesteia.
Apelul declarat de pârâta SC D. SA Galaţi împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 50 din 23 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 7986/44/2005, schimbându-se în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins ca nefondată acţiunea în obligaţia de a face şi plata de daune cominatorii, formulată de reclamanţi.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe şi s-a respins ca fiind rămas fără obiect apelul reclamanţilor împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 10 august 2005 pronunţată de instanţa de fond.
Instanţa apelului a reţinut în principiu că certificatul de acţionar este valid dacă este semnat şi ştampilat în condiţiile legale prevăzute pentru orice alt act emis de societate, potrivit statutului şi reglementărilor proprii interne, aceasta fiind şi raţiunea pentru care în cazul unei cesiuni, dovada calităţii de proprietar a cedentului se face potrivit registrului acţionarilor şi nu în baza certificatului de acţionar, care poate cuprinde date eronate.
În cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că înainte de sesizarea instanţei de fond, pârâta a eliberat reclamanţilor certificate conţinând menţiunile prevăzute de art. 93 alin. (2) şi (3), semnate de unul dintre administratori, care exercită şi conducerea executivă a societăţii, fapt recunoscut de ambele părţi.
În raport de această situaţie, instanţa de apel a considerat că obligaţia prevăzută de art. 97 era fără obiect actual la data sesizării instanţei.
Cu privire la apelul reclamanţilor s-a constatat că este neîntemeiat întrucât nu se pot solicita daune cominatorii pentru neexecutare în condiţiile în care obligaţia a fost executată.
La data de 14 aprilie 2006, reclamanţii apelanţi au formulat cerere prin care au solicitat lămurirea considerentelor deciziei nr. 50/ A din 23 martie 2006, cerere ce a fost respinsă de Curtea de Apel Galaţi prin încheierea din 25 aprilie 2006.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în baza art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., invocat ca temei de către reclamanţi se pot corecta erorile cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau se pot pune de acord dispoziţiile potrivnice din dispozitiv ori, reclamanţii au solicitat prin cerere lămurirea considerentelor.
S-a considerat că motivele reţinute în considerentele deciziei sunt suficient de lămuritoare şi că nu se poate reţine existenţa unei erori materiale care să poată fi îndreptată în sensul art. 281 C. proc. civ., astfel că, cererea reclamanţilor este nefondată.
Împotriva deciziei nr. 50 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi au declarat recurs reclamanţii, la data de 14 aprilie 2006, pe care l-au motivat la 12 mai 2006, aşa cum rezultă din menţiunile înscrise pe plicul de expediere prin poştă.
În motivarea recursului împotriva deciziei, recurenţii au indicat ca şi motive de recurs pe cele reglementate de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
De asemenea, reclamanţii au formulat recurs şi în contra încheierii din 25 aprilie 2006 dată în camera de consiliu invocând prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Motivând recursul, reclamanţii aduc următoarele critici:
- Încheierea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se argumentează că cererea de lămurire şi de completare a deciziei a fost întemeiată pe art. 2811 C. proc. civ. şi că s-a rezolvat fără citarea părţilor deşi la alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că soluţionarea cererii se face cu citarea părţilor.
- Instanţa apelului nu s-a pronunţat asupra petitului privind legalitatea certificatelor de acţionar emise care reprezintă atât o cerere incidentală cât şi o excepţie, iar în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se impunea ca, mai întâi să se rezolve această excepţie.
Analizând recursurile reclamanţilor, Înalta Curte constată că recursul împotriva deciziei este nul, nefiind motivat în termenul prevăzut de lege, iar recursul declarat împotriva încheierii susmenţionate este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea reclamanţilor prin care s-a solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului ca urmare a invocării de către instanţă a excepţiei nulităţii acestuia, în raport de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se constată că este nefondată.
Nu poate fi primită susţinerea acestora în sensul că nu aveau posibilitatea de a formula motivele de recurs întrucât instanţa nu se pronunţase asupra cererii de lămurire a deciziei şi că au aşteptat şi punctul de vedere cu privire la cele solicitate prin cerere.
Prevederile ce reglementează termenul de depunere a motivelor de recurs sunt explicite şi nu lasă loc de interpretări.
Astfel, potrivit art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (15 zile), termen ce se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost făcut mai înainte.
În cauză, Decizia nr. 50 din 23 martie 2006 le-a fost comunicată reclamanţilor la data de 5 aprilie 2006, iar recursul a fost declarat la 14 aprilie 2006, înăuntrul termenului de 15 zile.
Motivele de recurs au fost expediate la data de 12 mai 2006, aproximativ la o lună, cu mult peste termenul de recurs.
În raport de această situaţie, având în vedere prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancţiunea în cazul nemotivării în termen a recursului, precum şi faptul că nu s-au invocat motive de ordine publică urmează ca Înalta Curte să constate nul recursul reclamanţilor, declarat împotriva deciziei nr. 50 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 25 aprilie 2006, recurs timbrat legal şi formulat în termen se reţine că sunt nefondate criticile invocate de recurenţi.
Astfel, examinând încheierea atacată prin prisma criticilor se constată, din cuprinsul considerentelor deciziei, că instanţa a calificat cererea reclamanţilor ca fiind una de îndreptare a erorii materiale conform art. 281 C. proc. civ.
Deşi reclamanţii au indicat ca temei al cererii lor prevederile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în raport de obiectul acesteia şi de argumentarea în fapt respectiv de menţiunile referitoare la datele eronate din cuprinsul considerentelor, instanţa a procedat la încadrarea juridică corectă a cererii, nefiind ţinută de temeiul de drept indicat de părţi în cuprinsul cererii.
Reţinându-se prevederile art. 281 C. proc. civ., în mod corect, instanţa a procedat la soluţionarea cererii fără citarea părţilor în condiţiile în care legea îi permitea acest lucru, uzând astfel de prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol, conform cărora, părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesară prezenţa lor pentru anumite lămuriri.
Nu poate fi primită nici susţinerea în sensul căreia cererea ar fi avut rolul de completare a hotărârii, urmare nepronunţării asupra unei cereri incidentale pentru că nici prin acţiunea introductivă şi nici ulterior instanţa nu a fost investită cu un asemenea petit care să necesite analizarea legalităţii certificatelor de acţionar eliberate reclamanţilor.
În raport de considerentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii din 25 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respingerea cererea de repunere în termenul de motivare a recursului.
Constată nul recursul declarat de reclamatul M.M. şi reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 50 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Respinge recursul declarat de recurenţi împotriva încheierii din Camera de Consiliu dată la 25 aprilie 2006 de aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 163/2007. Comercial → |
|---|
