ICCJ. Decizia nr. 168/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 168/2007
Dosar nou nr. 26455/3/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 iulie 2005, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea HGA. SC G. SA Bucureşti, respectiv a Hotărârii nr. 1 a adunării generale ordinare a acţionarilor din data de 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5, 7 şi 8 (publicată în M. Of. nr. 2099/01. 07.2005).
În motivare se arată că adunarea generală a acţionarilor SC G. SA Bucureşti din data de 20 aprilie 2005 nu a fost legal constituită şi a luat hotărâri ce încalcă norme imperative din legislaţia societăţilor comerciale.
La data de 26 septembrie 2005, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivare se susţine că prin hotărârea a cărui anulare se solicită nu s-a făcut nici o modificare a actului constitutiv şi nu a fost urmată de un act adiţional care să consemneze vreo modificare a actului constitutiv la Registrul Comerţului.
La termenul din 15 decembrie 2005 s-a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în pronunţarea acţiunii în anulare.
Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5079 din 15 decembrie 2005, a respins excepţia lipsei de interes şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au solicitat să se menţioneze acest lucru în procesul verbal pot solicita anularea acestei hotărâri în numele interesului social, fără a fi nevoie să justifice un interes practic, concret în anularea hotărârii adoptate.
Hotărârile adoptate nu au avut ca şi consecinţă modificarea actului constitutiv, fiind vorba de probleme curente care privesc desfăşurarea activităţii societăţii.
Potrivit art. 184 din Legea nr. 31/1990, situaţiile financiare anuale împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor sau al autorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societăţilor şi la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi comunicată de acţionari.
Reclamanta nu a făcut dovada că a încercat consultarea situaţiilor financiare şi a raporturilor respective în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a face dovada că nu au fost respectate dispoziţiile legale invocate.
Textul de lege nu prevede obligativitatea ca în convocator să se prevadă expres posibilitatea de completare a acestor situaţii.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 9.1 şi 9.2 din O.M.F. nr. 94/2001, reclamanta nu a făcut dovada incidenţei acestor texte de lege în ceea ce priveşte societatea pârâtă.
Au fost respectate dispoziţiile art. 162 alin. (1) din aceeaşi lege în sensul că conzorul a fost înlocuit cu supleantul cel mai în vârstă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 130 din 20 martie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că.
Din analiza probelor de la dosar rezultă că s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la convocarea adunării generale a acţionarilor care a cuprins datele esenţiale conform legii.
Situaţiile financiare s-au aflat la sediul societăţii şi puteau fi consultate de orice acţionar interesat.
Faptul că aceste date nu au fost transmise prin fax reclamantei nu poate achita ideea încălcării dispoziţiilor legale deoarece pârâta nu făcea parte din societăţile comerciale pentru care era obligatoriu acest lucru, conform art. 2 din O.M.F. nr. 94/2001 astfel cum a fost modificată O.M.F. nr. 187/2003 şi care se referă la cifra de afaceri.
Pârâta a avut trei cenzori şi 3 supleanţi când cenzorul în cauză nu şi-a putut îndeplini atribuţiile, pârâta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul că acesta a fost înlocuit şi nu revocat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta B.I.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în primul rând că s-au înlăturat în mod eronat motivele de nulitate privind constituirea adunării generale în ceea ce priveşte convocarea şi datele pe care trebuie să le cuprindă aceasta, care nu au fost respectate.
În al doilea rând s-a arătat că în mod eronat s-au înlăturat motivele de nulitate privind încălcarea drepturilor de informare ale acţionarilor, în sensul că nu s-a pus la dispoziţia acţionarilor situaţiile financiare în termenul legal şi a posibilităţii de consultare, informare, iar reclamanta a depus la dosar transmisiile fax în acest sens care au rămas fără rezultat.
În al treilea rând se critică faptul că instanţa a interpretat în mod eronat dispoziţiile legii în privinţa încetării mandatului de cenzor, în sensul că înlocuirea acestuia se produce de drept fără a fi necesară o hotărâre în acest sens şi fără inserarea pe ordinea de zi.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta B.I.L. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fondul cauzei anularea hotărârii generale a acţionarilor SC G. SA nr. 1 din 20 aprilie 2005, art. 1 - 3, 5.7 şi 8 (M. Of. nr. 2099/1.07.2005).
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor de la dosar rezultă că s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la convocarea adunării generale a acţionarilor.
Situaţiile financiare s-au aflat la sediul societăţii şi puteau fi consultate de acţionar.
Faptul că aceste date nu au fost transmise prin fax reclamantei nu înseamnă că s-au încălcat dispoziţiile legale deoarece pârâta nu făcea parte din societăţile comerciale pentru care era obligatoriu acest lucru conform art. 2 din O.M.F. nr. 94/2001 astfel cum a fost modificată prin O.M.F. nr. 187/2003 şi care se referă la cifra de afaceri.
Pârâta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 162 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 atunci când cenzorul în cauză nu şi-a putut îndeplini atribuţiile în sensul că acesta a fost înlocuit şi nu revocat.
Pentru înlocuirea cenzorului nu era necesară aprobarea adunării generale, deoarece înlocuirea, opera în baza legii, iar adunarea generală era informată de această situaţie.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Faţă de cele ce preced, rezultă că recursul este nefondat şi drept urmare va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 130 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă intimata la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1455/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 173/2007. Comercial → |
|---|
