ICCJ. Decizia nr. 173/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 173/2007
Dosar nou nr. 6427/54/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 august 2005, reclamantul R.S.Şt. a chemat în judecată pe pârâta SC E.O. SA, sucursala Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului nr. 240 din 14 iulie 1992 încheiat între părţi şi să se constate că în mod nelegal a fost obligat la plata sumei de 1.197,50 RON reprezentând energie electrică consumată în perioada 2002 – 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 3966 din 21 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Turnu – Severin a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe reclamantul R.S.Şt. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Turnu – Severin în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
La Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, dosarul a fost înregistrat sub nr. 6186/COM/2005.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului cu motivarea că rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice este prematur introdusă, în sensul că potrivit art. 4 din contract, reclamantul putea să depună o cerere la pârâtă prin care să solicite rezilierea contractului, iar cu privire la consumul de energie electrică în mod corect s-a emis factura 7936235 din 19 iulie 2005 pentru suma de 1.197,05 RON.
Prin sentinţa nr. 29/ C din 6 martie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă, astfel cum a fost precizată, cererea formulată de reclamantul R.S.Şt. împotriva pârâtei SC E.O. SA – S.D.F.E.E. Turnu Severin şi s-a dispus rezilierea contractului nr. 240 din 14 iulie 1882 încheiat între părţi şi anularea facturii nr. 32013847 din 19 iulie 2005 emisă de pârâtă pentru suma de 1.197,05 RON.
S-a constat că reclamantul datorează pârâtei suma de 625,43 RON pentru consumul de energie în perioada 27 februarie 1995 – 18 iulie 2005.
A obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 162,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Din hotărârile expertului de specialitate B.P., precum şi din actele dosarului rezultă că în bonul de mişcare 20178 din 9 iunie 1992 este trecut la index cadran la montare 00012, adică 5 cifre în mod legal, neavând nici o valabilitate cele 3 zerouri, iar factura 1190 din 27 februarie 1995 emisă de pârâtă pentru suma de 47.272,80 RON este corectă în concordanţă cu indexul vechi de la montaj, 00012 şi indexul nou 000395 ce a fost stabilit la data sigilării contoarului nr. 91466325 tip T - 2 CA 43, după debranşare, conform bonului de mişcare 9045 (1687) din 21 februarie 1995.
Pârâta a emis factura 32013847 din 19 iulie 2005 pentru suma de 1197,05 reprezentând contravaloare energie consumată în perioada 27 februarie 1995 – 18 iulie 2005 în sarcina reclamantului însă din răspunsul expertului la obiecţiunile formulate de către reclamant, rezultă că aceasta datorează pârâtei pentru cei 3.600 KW consumaţi în perioada sus menţionată, suma de 625,43 RON.
Pârâta în baza facturii 32022884 din 17 noiembrie 2005 emisă de acesta a anulat factura 32018573 din 30 septembrie 2005 pentru suma de 1.197,05 RON şi, de asemenea, a fost anulată factura 32013889 din 29 iulie 2005 pentru aceeaşi sumă conform facturii 32018299 din 22 septembrie 2005.
Având în vedere că expertiza a profitat ambelor părţi în baza 274 C. proc. civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 162,5 RON, compensând cheltuielile de judecată.
Apelul declarat de reclamantul R.S.Şt. împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 132 din 7 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că:
Deşi se impunea ca instanţa de fond să respingă acţiunea reclamantului instanţa de apel a reţinut criticile apelantului, în dezvoltarea primului motiv de apel, deoarece la instanţa de fond, reclamantul prin apărătorul său şi-a însuşit răspunsul expertului la obiecţiuni recunoscând că datorează pârâtei suma de 625,43 lei (RON), la care a solicitat să fie obligat.
Cât priveşte cea de-a doua critică adusă sentinţei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel nu a reţinut-o deoarece potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va obliga la cerere parte care cade în pretenţii să achite cheltuielile de judecată, cu alte cuvinte cel care pierde procesul va suporta atât cheltuielile făcute de el cât şi pe cele efectuate de partea care a câştigat procesul, deoarece se află în culpă procesuală, atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.
Cum însă cel care s-a aflat în culpă procesuală este reclamantul nu poate fi admisă cererea acestuia privind obligarea pârâtei la achitarea integrală a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate la fond.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat reclamantul R.S.Şt. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică a recurentului a vizat faptul că hotărârea instanţei de apel este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că s-au încălcat dispoziţiile art. 3 şi 12 din Decretul nr. 167/1958.
A precizat că această încălcare s-a realizat prin ceea ce la pronunţarea hotărârii s-a avut în vedere contravaloarea energiei electrice consumate într-un interval de timp de 10 ani şi nu de 3 ani, aşa cum se impunea în condiţiile în care se făcea aplicarea corectă a dispoziţiilor legale arătate mai sus. A susţinut că pentru a induce în eroare instanţa, intimata a repartizat în mod nelegal în factura anulată considerând o perioadă de 10 ani, pe o perioadă de 3 ani, cu tarifele actuale.
Cea de-a doua critică a vizat nelegalitatea hotărârii instanţei de apel sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentul – reclamant R.S.Şt. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate şi a sentinţei nr. 29/ C din 6 martie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 curge de la data emiterii facturii, respectiv de la data de 18 iulie 2005, iar în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 12 din decret deoarece prevederile acestui articol se referă la situaţia debitorului obligat la prestaţii succesive.
La instanţa de fond reclamantul prin apărătorul său şi-a însuşit răspunsul la obiecţiuni recunoscând că datorează pârâtei suma de 625,43 lei (RON) la care a solicitat să fie obligat şi nu a invocat excepţia prescripţiei efective pentru vreo parte din sumă.
Cheltuielile de judecată au fost compensate corect de instanţa de apel şi de fond în baza art. 274 C. proc. civ., deoarece cel care s-a aflat în culpă procesuală a fost reclamantul iar prin expertiza efectuată s-a constatat că indexul contorului este în număr de 6 cifre şi nu de 5 aşa cum susţine reclamantul, iar de această constatare a profitat şi SC E. SA Craiova, sucursala de D.F.E.E. Drobeta Turnu Severin.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel şi instanţa de fond, în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, iar hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală şi nu poate fi informată prin recursul declarat de reclamantul R.S.Şt.
Faţă de cele ce preced rezultă că recursul este nefondat şi drept urmare va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.S.Şt. împotriva deciziei nr. 132 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 244/2007. Comercial → |
|---|
