ICCJ. Decizia nr. 431/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 431/2007
Dosar nr. 3721/2006
Şedinţa publică din26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 9 decembrie 2003, reclamanta A.V.A.S., denumită în continuare A.V.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.P.O. SA ca prin hotărârea instanţei pârâta să fie obligată la executarea obligaţiilor asumate prin clauzele 7.6 şi 7.8 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 32 din 13 ianuarie 1997, respectiv să construiască un număr de 80 de apartamente pentru salariaţii SC D. SA CONSTANŢA; să modernizeze căminul de nefamilişti şi să iniţieze cinci programe de pregătire a salariaţilor societăţii privatizate, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 500.000 lei vechi pe zi de întârziere.
În motivare reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de cumpărător a unui număr de 189.489 acţiuni nominative reprezentând 40 % din capitalul social al SC D. SA CONSTANŢA şi-a asumat prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni şi obligaţiile arătate în petitul cererii, obligaţii pe care nu şi le-a îndeplinit.
Reclamanta şi-a precizat la data de 10 aprilie 2004 cadrul procesual, arătând că societatea pârâtă are denumirea de SC R. SA menţiunea din petitul acţiunii fiind rezultatul unei erori materiale.
Pârâta SC R. SA a formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională, invocând excepţia lipsei procedurii prealabile obligatorii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia de neexecutare a contractului, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar sub aspect reconvenţional solicitând obligarea reclamantei la executarea obligaţiei prevăzută la art. 13 alin. (3) din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, în sensul acordării cumpărătorului un drept de preemţiune la cumpărare pentru toate acţiunile care reintră în competenţa de vânzare a F.P.S. (actualmente A.V.A.S.).
Prin sentinţa civilă 463/ COM din data de 3 februarie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâtei SC R. P.O. SA, pentru lipsa calităţii procesual pasive a pârâtei.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată de pârâta SC R. SA şi în consecinţă a respins acţiunea introductivă ca inadmisibilă, iar cererea reconvenţională a pârâtei SC R. SA ca nefondată.
Tribunalul a reţinut în considerentele sentinţei că termenul contractual stipulat de părţi în contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 32/1997, s-a împlinit la 13 februarie 2002, moment în care contractul şi-a încetat efectele juridice, astfel că valorificarea dreptului reclamantei de a pretinde executarea obligaţiilor asumate de pârâtă, în afara perioadei de derulare a contractului, astfel cum este definită de art. 3 lit. e) din OG nr. 25/2002 apare ca inadmisibil.
Referitor la cererea reconvenţională, tribunalul apreciază că, în raport de soluţia adoptată în acţiunea principală, reclamanta nu mai are calitatea de acţionar la societatea SC D. SA CONSTANŢA, a cărei privatizare s-a încheiat, astfel că cererea reconvenţională apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe ambele părţi au declarat apel, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia intermediară nr. 174/ COM din data de 16 iunie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelurile declarate de reclamanta şi pârâtă, a anulat sentinţa tribunalului şi a fixat termen pentru evocarea fondului.
Instanţa de control judiciar a constatat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiurile legale invocate, în mod greşit, prima instanţă a considerat acţiunea reclamantei inadmisibilă şi pe cale de consecinţă cererea reconvenţională nefondată, întrucât inadmisibilitatea vizează strict numai situaţiile în care exerciţiul dreptului la acţiune nu poate fi primit, fie datorită inexistenţei unei căi legale de a acţiona în justiţie, fie datorită epuizării tuturor mijloacelor legale de valorificare a dreptului reclamat.
Evocând fondul, prin Decizia civilă nr. 343/ COM din 15 decembrie 2005, Curtea de apel a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a directorului general al departamentului juridic al reclamantei; a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa concilierii prealabile şi a prescrierii dreptului la acţiune pentru capătul de cerere privind obligaţia pârâtei de a construi 80 de apartamente pentru salariaţii societăţii.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru capătul de cerere privind obligaţia de modernizare a căminului de nefamilişti şi iniţierea a cinci programe de pregătire a salariaţilor şi a admis în parte acţiunea formulată de A.V.A.S. obligând pârâta la executarea obligaţiei privind construirea unui număr de 80 de apartamente pentru salariaţii societăţii.
Capătul de cerere din acţiunea principală referitor la daunele cominatorii a fost respins ca nefondat, iar cererea reconvenţională formulată de pârâta a fost deasemeni respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Referitor la excepţiile invocate, reprezentantul reclamantei şi semnatarul acţiunii, are în competenţa atribuţii privind semnarea cererilor de chemare în judecată potrivit ordinului nr. 327 din 11 decembrie 2002 al Ministrului Privatizării.
Procedura obligatorie impusă de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., vizează numai cereri evaluabile în bani, iar obiectul acţiunii introductive se circumscrie unei obligaţii de a face neevaluabile în bani.
Obligaţia de modernizare a Căminului de nefamilişti trebuia îndeplinită, în perioada 1997 - 1998, astfel că acţiunea formulată la 16 decembrie 2003 se situează în afara termenului de prescripţie de 3 ani.
Referitor la obligaţia pârâtei de a construi cele 80 de apartamente, curtea constată că termenul stipulat în contract de cinci ani, are caracterul unui termen suspensiv, obligaţia devenind scadentă la data de 13 ianuarie 2002, dată în raport de care cererea este formulată înăuntrul termenului de prescripţie.
Totodată, instanţa de control constată că potrivit OG nr. 25/2002 şi normelor metodologice de aplicare a ordonanţei contractele de privatizare sunt considerate în derulare până când acestea încetează să mai producă efecte, înţelegându-se prin aceasta stingerea tuturor obligaţiilor şi valorificarea tuturor drepturilor, astfel că în raport de aceste dispoziţii cererea reclamantei privind executarea obligaţiei de a construi 80 de apartamente apare fondată.
Referitor la cererea reconvenţională a pârâtei Curtea reţine că dreptul de preemţiune ar fi trebuit acordat în situaţia în care, la finalizarea operaţiunii de privatizare, o parte din acţiuni reintră în competenţa F.P.S., or, în cauză, acţiunile, prin efectul legii nr. 12/1997 au fost utilizate la regularizarea cotelor de capital între F.P.S. şi S.I.F.
În contra acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs, în termen legal.
1. Reclamanta-recurentă A.V.A.S. îşi întemeiază recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a admis prescripţia dreptului la acţiune referitor la obligarea pârâtei de modernizare a căminului de nefamilişti şi iniţierea celor cinci programe de pregătire a salariaţilor, cu eludarea dispoziţiilor speciale privind prescripţia dreptului la acţiune, cuprinse în OG nr. 25/2002, potrivit cărora contractul de vânzare cumpărare acţiuni fiind în derulare, orice obligaţie asumată şi neexecutată este susceptibilă de a face obiectul unei acţiuni în justiţie, dreptul la acţiune nefiind prescris.
Sub un al doilea aspect reclamanta recurentă susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii în măsura în care deşi pârâta a fost obligată să execute cele 80 de apartamente, cererea privind daunele cominatorii a fost respinsă.
2. Pârâta recurentă SC R. SA CONSTANŢA şi-a structurat criticile formulate pe trei direcţii astfel:
- Instanţa de apel, evocând fondul nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare a contractului, a forţei majore şi a neîndeplinirii condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale, invocate în apărare, faţă de împrejurarea ca societatea nu are în posesie sau proprietate un teren de minim 1500 mp pe care să construiască cele 80 de apartamente, fiind în imposibilitate absolută de a-şi îndeplini obligaţia, astfel că prin prisma dispoziţiilor art. 1073 C. civ., invocate de reclamanta, acţiunea trebuia respinsă ca nefondată.
- în condiţiile în care vânzătorul F.P.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a acorda societăţii un drept de preemţiune la cumpărarea acţiunilor, societatea este îndreptăţită să invoce excepţia de neexecutare a contractului;
- sub un al doilea aspect, recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prin prisma actelor normative speciale incidente în cauză respectiv legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi OG nr. 25/2002 modificată, deoarece la data apariţiei OG nr. 25/2002 şi a Legii nr. 137/2002 procesul de privatizare al SC D. SA era încheiat, contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 32 din 13 ianuarie 1997 încetându-şi efectele la 13 decembrie 2002, nu putea fi considerat în derulare;
- referitor la soluţia adoptată în cererea sa reconvenţională, recurenta-pârâtă a susţinut că HG nr. 12/1997 nu a obligat F.P.S. să înstrăineze pachetul de acţiuni deţinute la SC D. SA, ci a regularizat cotele de capital social deţinute de F.P.S. şi de S.I.F.-uri, ceea ce impune concluzia ca deşi în competenţa de vânzare a F.P.S. au reintrat acţiuni acesta a procedat prin regularizare la un schimb de acţiuni cu S.I.F. T. căreia i-a cedat acţiunile deţinute la societatea privatizată, încălcând astfel dreptul de preferinţă acordat cumpărătorului prin art. 13 alin. (3) din contract.
Recurenta pârâtă a solicitat în temeiul motivelor formulate casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Asupra recursurilor.
3. Recursul declarat de recurenta A.V.A.S. este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Deşi recurenta în dezvoltarea motivului întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., îşi propune să stabilească momentul naşterii dreptului său la acţiune, aşa cum afirmă in terminis, raţionamentul său este eliptic şi fără nici un fundament legal.
Existenţa unui contract în derulare în accepţiunea OG nr. 25/2002 modificată privind controlul post privatizare nu semnifică imprescriptibilitatea dreptului material la acţiune pentru obligaţiile izvorâte din contract aşa cum susţine recurenta.
În speţă, obligaţia asumată de cumpărător pârâta din cauză, prin contract, de a moderniza căminul de nefamilişti şi a iniţia cinci programe de pregătire a salariaţilor în perioada 1997 – 1998, este o obligaţie de a face cu caracter patrimonial, deoarece îndeplinirea ei presupune existenţa unor fonduri necesare, dreptul la acţiune al vânzătorului pentru a solicita îndeplinirea obligaţiei născându-se la data expirării termenului înăuntrul căruia debitorul trebuia să şi-o îndeplinească, potrivit art. 7 pct. 3 din Decretul nr. 167/1958, dispoziţii legale care au fost corect aplicate de instanţa de apel.
Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primit, ipoteza invocată de recurentă nefiind îndeplinită.
Hotărârea instanţei nu relevă nici o contradicţie, în raport de soluţia adoptată pe fiecare din capetele de cerere examinate, motivarea fiind în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.
4. Criticile de nelegalitate invocate de recurenta pârâtă SC R. SA CONSTANŢA nu subzistă pentru următoarele considerente:
4.1. Excepţia de neexecutare invocată de pârâta în apărare, a fost examinată de instanţă din cele două perspective care constituiau din punctul de vedere al pârâtei, fundamentul apărării sale.
Astfel, instanţa respingând cererea reconvenţională a pârâtei a reţinut în considerentele hotărârii că vânzătoarei din contractul de vânzare cumpărare nu i se poate imputa nerespectarea dreptului de preemţiune stipulat în art. 13 alin. (3) din contract, deoarece acţiunile nu au reintrat în competenţa sa de vânzare, ci prin efectul legii, au constituit obiectul regularizării cotelor de capital cu S.I.F.
4.2. Sub un al doilea aspect, instanţa a examinat obligaţia asumată de pârâta prin clauza stipulată la pct. 7.6 din contract, statuând, în raport de susţinerile şi apărările părţilor că pârâta trebuie să-şi îndeplinească exact obligaţia.
Chiar dacă motivarea instanţei este până la un punct, implicită, în sensul că nu se referă in terminis la excepţia de neexecutare, raţionamentele cuprinse în considerentele deciziei şi temeiurile de drept invocate în admiterea în parte a acţiunii, constituie în sine argumente pentru respingerea mijlocului de apărare invocat de pârâtă, care nu poate coexista cu argumentele în sprijinul admiterii acţiunii.
Cu alte cuvinte, hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la susţinerile şi apărările formulate de părţi, ipoteza reglementată de art. 304 pct. 7 nefiind îndeplinită.
4.4. Referitor la calificarea contractului de vânzare cumpărare acţiuni, ca fiind contract în derulare, potrivit OG nr. 25/2002 modificată privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale şi normelor metodologice de aplicare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale susmenţionate.
4.5. Dispoziţiile OG nr. 25/2002 (M. Of. nr. 89/2.02.2002) aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor metodologice de aplicare, au stabilit măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare ale societăţilor comerciale, respectiv contracte de vânzare cumpărare acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale încheiate de F.P.S. sau A.V.A.S., pentru efectele produse de acestea, după intrarea în vigoare a ordonanţei şi aflate în derulare, în această categorie intrând şi contractele încheiate anterior intrării în vigoare a ordonanţei, în care scadenţele obligaţiilor asumate sunt anterioare sau ulterioare intrării în vigoare a ordonanţei (art. 1 şi 3 din ordonanţă).
4.6. Potrivit art. 3 lit. e) din ordonanţă şi art. 2 din Normele metodologice sunt considerate ca aflate în perioada de derulare a contractului perioadă până când toate obligaţiile au fost îndeplinite şi au fost valorificate toate drepturile izvorâte din contract.
4.6. Prin urmare contractul dintre părţi se află în derulare la data introducerii acţiunii de către A.V.A.S. faţă de obligaţia stipulată la art. 7.6 din contract a cărui scadenţă s-a împlinit în anul 2002. Cum cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată până la termen, reclamanta este îndreptăţită să-şi valorifice drepturile izvorâte din contract, în sensul de a solicita îndeplinirea obligaţiei, contractul aflându-se în derulare până la stingerea tuturor obligaţiilor şi valorificarea drepturilor izvorâte din contract inclusiv până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti cu privire la litigiile născute din neexecutare.
4.8. Cu privire la soluţionarea cererii reconvenţionale, soluţia adoptată de instanţe nu este susceptibilă de critica de nelegalitate invocată pentru raţiunile ce au fost prezentate cu ocazia examinării primului motiv de recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 343/ COM din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de SC R. SA CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 343/ COM din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 415/2007. Comercial → |
|---|
