ICCJ. Decizia nr. 1898/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1898/2007
Dosar nr. 1854/46/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N. SRL RM. VÂLCEA prin lichidator SC E. SRL a chemat în judecată pe SC A. SRL RM. VÂLCEA pentru a fi obligată să-i plătească 1.160.050.663 lei, suma ce va rezulta din reactualizarea acesteia şi dobânda legală de la data scadenţei şi până la emiterea hotărârii de obligare la plată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a livrat pârâtei marfă în valoare de 3.006.930.663 lei din care i-a fost plătită la 31 decembrie 2002, prin compensare, numai suma de 1.846.880.000 lei rămânând neachitată suma pretinsă prin acţiune şi care se impune a fi reactualizată, stabilindu-se şi dobânzile legale.
Prin sentinţa nr. 92 din 6 februarie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de contravaloare marfă, suma de 1.160.050.663 lei, 643.085.429 lei dobânzi şi 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de despăgubiri rezultate din inflaţie.
Instanţa a reţinut că pârâta a primit marfa fără obiecţiuni, preţul a fost achitat parţial, prin compensare, rămânând de achitat suma solicitată prin acţiune şi pentru care, în condiţiile art. 43 C. com., se datorează dobânda legală.
În ceea ce priveşte daunele determinate de procesul inflaţionist s-a arătat că dobânda stabilită de OG nr. 9/2000 ţine seama şi de rata inflaţiei, aşa încâ nu pot fi acordate ambele categorii de sume, pentru că ar fi o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.
Pârâta a declarat apel, susţinând următoarele: mărfurile au fost facturate către reclamană la un preţ superior celui de la piaţă, scopul urmărit fiind achiziţionarea unor produse pentru stingerea prin compensare a unei datorii a reclamantei, reclamanta nu mai putea să desfăşoare operaţiuni comerciale, deci nu mai avea capacitate să contracteze şi să-şi conducă afacerile de la deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, acţiunea a fost introdusă după termenul de 18 luni, documentele pentru înscrierea mărfii în contabilitate sunt emise de o persoană judiciară aflată în lichidare, care nu avea capacitatea de a contracta, iar dobânda legală nu se putea acorda, ca accesoriu al obligaţiei principale.
Prin Decizia nr. 53 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, reţinând că reclamanta a oferit marfa, iar pârâta a primit-o şi nu s-a dovedit existenţa nici unei înţelegeri cu privire la transmiterea proprietăţii numai pentru mărfurile pe care cea din urmă le putea valorifica.
Pârâta a primit mărfurile fără obiecţiuni, a recunoscut existenţa obligaţiei de plată prin încheierea procesului verbal de compensare, nu a formulat o acţiune în constatarea nulităţii convenţiei de vânzare-cumpărare, după deschiderea procedurii falimentului reclamantei.
Obiectul acţiunii este executarea unei convenţii astfel că nu se aplică termenul de 18 luni prevăzut de art. 62 din Legea nr. 64/1995, ci termenului general de prescripţie reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Datoria este scadentă la timpul în care s-a făcut predarea mărfii, în octombrie şi decembrie 2002, iar în temeiul art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com., pârâta datorează şi dobânda legală.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, susţinând că excepţia de tardivitate a fost respinsă nelegal, acţiunea fiind tardiv introdusă, facturile emise de către reclamantă nu pot fi considerate documente justificative, pentru înregistrarea în contabilitate, deoarece ele emană de la o persoană lipsită de capacitatea de a contracta şi critică soluţiile celor două instanţe, în ceea ce priveşte obligarea la plată pentru suma rămasă în urma compensării precum şi obligarea la dobânda legală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: pârâta a preluat marfa fără obligaţiuni, şi-a însuşit facturile emise de reclamantă, le-a înregistrat în contabilitate şi nu a consemnat obligaţiuni în notele de intrare.
Reclamanta nu a solicitat anularea unor transferuri ale debitorului, ci obiectul acţiunii este executarea unei convenţii, astfel că acţiunea nu este tardiv introdusă, în cauză nefiind incident termenul de 18 luni prevăzut de Legea nr. 64/1995.
Pârâta a primit marfa pentru care datorează preţul neplătit, iar în temeiul art. 43 C. com., datorează şi dobânda legală.
Criticile formulate nu pot fi reţinute, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 53 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1897/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2117/2007. Comercial → |
|---|
