ICCJ. Decizia nr. 2264/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2264/2007
Dosar nr. 1041/64/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL Covasna a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă, formulată în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, ca prin hotărârea instanţei să se constate nulitatea absolută parţială a contractului nr. 74 din 23 iunie 2006 încheiat cu pârâta cu privire la clauza cuprinsă în art. 4 din contract, care reglementează tariful pentru serviciile prestate şi pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta să modifice contractul în sensul înlăturării clauzelor care vizează servicii nesolicitate, stabilirii preţului legal pentru accesul la peron de 0,6 euro pentru fiecare intrare şi ieşire şi totodată să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2718,83 lei reprezentând diferenţă între tarifarea eronată a serviciilor prestate şi cea reală.
Tribunalul Covasna, astfel investit, prin sentinţa civilă nr. 1036 din 5 octombrie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că cele convenite de părţi prin contractul nr. 74/2006 privind transportul de călători, are putere de lege conform principiului statuat de art. 969 C. civ., fiind exclusă substituirea instanţei, voinţei părţilor, materializată prin contract.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 4/ Ap pronunţată la data de 18 ianuarie 2007.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa de control judiciar constată că prevederile art. 123 lit. k) din O.M.T.C. nr. 1987/2005 nu au fost nesocotite de către pârâta intimată cu privire la tarifele aplicate pentru accesul pe peron în sensul că nu s-a evidenţiat nici o diferenţiere între operatorii de transport ci între serviciile oferite pentru cursele judeţene şi cele interjudeţene, diferenţiere care este legală în raport şi de cele statuate prin art. 4 pct. 34 şi 35 din OG nr. 109/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii instanţei de apel, admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii introductive de instanţă.
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticilor de încălcare a legii următoarele:
Sub un prim aspect, recurenta a arătat că intimata percepând tarife diferenţiate pentru acelaşi serviciu operatorilor de transport, după cum aceştia efectuează curse judeţene sau interjudeţene, încalcă prevederile art. 123 lit. k) din Anexa la O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 potrivit cu care are obligaţia să aplice la încheierea contractelor cu operatorii de transport rutier, tarife egale pentru aceleaşi servicii.
Sub un al doilea aspect, recurenta a susţinut că interpretarea clauzei cuprinsă la art. 4 lit. b) din contract este greşită deoarece serviciul la peron implică trei operaţiuni, respectiv intrare, garare, şi ieşire, operaţiuni ce nu pot fi tarifate distinct, ci urmează să se aplice un tarif unic de 0,6 euro.
Asupra recursului.
Examinând Decizia atacată în raport de criticile formulate astfel cum au fost motivate, şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Obiectul contractului nr. 74 din 23 iunie 2006 încheiat între părţi şi semnat de reprezentantul legal al reclamantei în calitate de beneficiar l-a constituit asigurarea de către prestator pentru beneficiar a trei categorii de servicii potrivit art. 2 lit. a) – c) din contract.
Cum reclamanta – recurentă şi-a exprimat deplinul acord de voinţă, fără nici o altă menţiune asupra obiectului contractului, sub aspectul serviciilor prestate şi a tarifelor aferente, susţinerea acesteia în sensul că o parte din servicii i-au fost impuse, iar tarifele au fost aplicate diferenţiat pentru aceleaşi serviciu, este lipsită de suport legal.
2. Potrivit Legii nr. 102 din 25 aprilie 2006 pentru aprobarea OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, şi care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea transporturilor rutiere de mărfuri şi personal şi a activităţilor conexe, activităţile de transport sunt diferenţiate pe categorii de transport local, judeţean şi interjudeţean, iar contractele comerciale încheiate în derularea acestor activităţi au la bază principiul liberei concurenţe.
3. Prin urmare tarifele convenite de părţi prin art. 4 din contract, diferenţiat pe categorii de servicii oferite nu încalcă cadrul general statuat prin lege pentru desfăşurarea acestor activităţi.
4. Clauza stabilită la art. 4 lit. b) referitoare la tariful de acces la peron a curselor interjudeţene are un conţinut clar şi precis, aşa cum corect a reţinut şi motivat instanţa de apel.
Interpretarea clauzelor unei convenţii constituie atributul exclusiv al instanţei fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, astfel că şi sub acest aspect, critica de nelegalitate formulată de recurenţă nu subzistă.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL COVASNA împotriva deciziei nr. 4 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2262/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1808/2007. Comercial → |
|---|
