ICCJ. Decizia nr. 1812/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1812/2007
Dosar nou nr. 26554/3/2004
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 9 decembrie 2004, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR ŞI MEMBRILOR CONDUCERII SC M. SA NEAMŢ (P.A.S. M.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1) obligarea pârâtei la plata sumei de 9.625.576.494 lei cu titlu de daune, interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 245 din 31 mai 1995, daune constând în: suma de 1.446.821.675 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 5-8, suma de 6.926.954.819 lei reprezentând penalităţi aferente ratelor 5.6.7 şi 8 şi penalitatea reeşalonată conform actului adiţional din 28 iunie 2000, suma de 1.251.800.000 lei reprezentând dividende încasate de pârâtul cumpărător pentru exerciţiul financiar al anilor 1995 şi 2000; 2) obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită pe cale de expertiză.
Prin sentinţa comercială nr. 321 pronunţată la 31 ianuarie 2006, în dosarul nr. 13112/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.267.321.783 lei dobânzi aferente ratelor 5, 6, 7 scadente şi neachitate, a sumei de 4.950.843.282 lei, penalităţi calculate pentru ratele 5, 6, 7 şi a sumei de 1.251.800.000 lei, dividende, respingând capătul de cerere având ca obiect dobânda şi penalităţi pentru rata nr. 8 şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata altor daune interese conform art. 21 din OUG nr. 25/2002 şi obligând pârâta la 40.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la 31 mai 1995, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 245 având ca obiect vânzarea unui număr de 259.057 acţiuni reprezentând 70 % din capitalul social al SC M. SA, că prin actul adiţional din 30 octombrie 1995 numărul de acţiuni vândute s-a redus la 258.930 lei iar prin actul adiţional din 28 iunie 2000 părţile au convenit reeşalonarea restului de plăţi precum şi a penalităţilor pentru plăţile anterioare făcute cu întârziere precum şi faptul că în cazul în care cumpărătorul nu plăteşte două rate scadente succesive, contractul se desfiinţează de drept fără nici o somaţie cu, cu reţinerea de către vânzător din sumele plătite, a sumelor reprezentând dobânzi şi penalităţi scadente la data desfiinţării contractului.
A mai reţinut instanţa că pârâta nu a achitat ratele 5, 6 şi 7 astfel că în temeiul pactului comisoriu de gradul IV şi că reclamanta i-a notificat pârâtei rezoluţiunea contractului la 10 octombrie 2003.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamata cât şi pârâta.
Prin apelul declarat de pârâta Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC M. NEAMŢ (P.A.S. M.), timbrat în termen legal, s-a solicitat anularea parţială a sentinţei atacate în sensul respingerii şi a capetelor din cererea reclamantei admise de către prima instanţă.
În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă că prima instanţă nu a ţinut cont de adresa DPP4/541 din 18 martie 2003 emisă de A.P.A.P.S. pentru stabilirea datei rezoluţiunii contractului, care astfel operează începând cu data menţionat şi că momentul până la care se pot calcula dobânzi şi penalităţi este acela al notificării pârâtei despre operarea pactului comisoriu, adică 18 martie 2003 şi că dividendele datorate de P.A.S. M. pentru anii 1995 şi 2000 au fost achitate F.P.S. Bucureşti.
Prin apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., în termenul legal, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 508 din 12 octombrie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC M. SA Neamţ, constatând că în speţă sunt incidente art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S., instanţa de control judiciar reţinând în esenţă, că reclamanta nu a probat legătura dintre vânzarea unor active şi pretinsul prejudiciu suferit sau culpa pârâtei în producerea acestui prejudiciu, că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a înlăturat din suma solicitată doar penalităţile pentru rata a 8-a, că tribunalul a reţinut în mod corect data de 10 octombrie 2003 ca dată la care a operat pactul comisoriu în sensul rezoluţiunii contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., arătând că, în opinia sa, instanţa de control judiciar a încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 modificată şi completată, prin stabilirea ca dată a operării pactului comisoriu înserat în contractul de privatizare data notificării şi nu data reînscrierii AVAS ca acţionar al SC M. SA.
Înalta Curte, examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin adresa existentă la dosarul instanţei de fond, purtând nr. SG/4044 din 10 octombrie 2003 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti notifică pârâtei ASOCIAŢIA M. P.A.S. Judeţul Neamţ că, întrucât până la data de 30 decembrie 2002, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor datorate reprezentând ratele nr. 5,6,7, scadente la 30 decembrie 2000, 30 decembrie 2001, respectiv 30 decembrie 2002, contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 245 din 31 mai 1995 este desfiinţat de drept ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut la art. 3 din Actul Adiţional la contract din data de 28 iunie 2000.
Procedând la această notificare, reclamanta a dat eficienţă clauzei înscrisă la art. 3 din actul adiţional la contract încheiat, potrivit căruia contractul se desfiinţează de drept fără nici o somaţie dacă cumpărătorul nu plăteşte la scadenţă două rate succesive, cu reţinerea de către vânzător din sumele plătite de cumpărător a sumelor reprezentând dobânzile şi penalităţile scadente la data desfiinţării contractului.
Art. 285 alin. (7) din HG nr. 577/2002 stabileşte neechivoc faptul că instituţia publică implicată notifică cumpărătorului cu privire la acţionarea pactului comisoriu prevăzut în contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni şi la desfiinţarea de drept a acestuia, că în baza notificării instituţia publică implicată este înscrisă ca acţionar de către societatea de registru independent care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale şi de către Oficiul Registrului Comerţului.
Dispoziţiile legale invocate de recurenta reclamantă, ca pretins încălcate de instanţa de control judiciar, respectiv art. 21 alin. (11) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 modificată şi completată reglementează numai modul în care A.V.A.S. îşi poate exercita calitatea de acţionar, fără a avea relevanţă în ceea ce priveşte data la care a operat pactul comisoriu, aspect corect reţinut de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de control judiciar, data la care a operat pactul comisoriu fiind pct.de reper în calculul daunelor solicitate de reclamantă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 508 din 12 octombrie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1809/2007. Comercial → |
|---|
