ICCJ. Decizia nr. 1813/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1813/2007
Dosar nou nr. 6174/42/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1188 din 12 iulie 2006, Tribunalul Buzău, secţia comercială, a respins capetele 1, 2 şi 3 ale acţiunii formulată de reclamanta SC M. SA, societate în lichidare reprezentată de lichidator judiciar G.R.P. SRL CLUJ şi a anulat capătul 4 ca netimbrat; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC G.R. SA BUZĂU şi a dispus anularea contractului de licenţă nr. 1920/2002 şi a actului adiţional la acesta încheiat între părţi.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta prin acţiunea precizată a solicitat.
1) încetarea contractului de licenţă în temeiul art. 32 din contract;
2) rezilierea contractului de licenţă şi încetarea acestuia cu obligarea pârâtei la predarea întregii documentaţii aferente obiectului licenţiat;
3) obligarea pârâtei să nu mai producă nici un fel de arzătoare de gaze tip S.A.B. - E.E. sau similare acestora;
4) obligarea pârâtei să îi achite suma de 1.000.000.000 Euro reprezentând cota parte din contractul de licenţă nr. 1920/2002 şi suma de 1.000.000.000 Euro cu titlu de daune.
Cu privire la primul capăt de cerere, pe baza probelor administrate s-a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile art. 32 din contract, reclamanta nefăcând proba încălcării contractului de către pârâtă, caz în care nu poate opera sancţiunea rezilierii aşa cum se solicită în capătul doi de cerere, în contract nefiind prevăzută nici obligaţia predării întregii documentaţii aferentă obiectului contractului. Capătul trei din cerere s-a constatat neîntemeiat faţă de faptul că pârâta a sistat fabricarea produselor ce fac obiectul contractului începând cu data de 1 februarie 2003.
Cererea de obligare la daune a fost anulată ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reţinându-se că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru reclamanta a formulat cerere de reexaminare, ce a fost soluţionată prin încheierea din 12 februarie 2006 în sensul admiterii acesteia şi stabilirii taxei judiciare de timbru la suma de 75.009 lei care nu a fost achitată de reclamantă.
Cererea reconvenţională a fost admisă constatându-se inexistenţa unui brevet de invenţie cu denumirea „arzătoare de gaze naturale pentru instalaţiile de gătit de tip sistem Ardere gaze – Economizor Ecologizat S.A.B. - E.E. şi, în consecinţă, în lipsa obiectului actului juridic ca şi condiţie de validitate s-a dispus anularea contractului nr. 1920/2000 şi a actului adiţional la acesta, reţinându-se totodată şi nesemnarea lui de reprezentanţii legali ai reclamantei.
În contra acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC M. SA ORADEA prin lichidator judiciar, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate invocând neîncuviinţarea de probatorii de judecătorul fondului şi greşita anulare ca netimbrat a capătului patru din cerere, în raport de art. 5 lit. a) din Hotărârea nr. 1218/2002 privind taxa judiciară de timbru încălcându-i-se astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil în acord cu normele C.E.D.O.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 251 din 29 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta SC M. SA ORADEA a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod nelegal a fost anulat ca netimbrat capătul patru din acţiunea principală faţă de faptul că Legea nr. 146/1997 şi HGR. 792/2005, art. 5 lit. b) stabileşte pentru drepturile derivate din brevetul de invenţie, contractele de cesiune de creanţă, inclusiv drepturile patrimoniale, o taxă judiciară de timbru fixă de 366.000 lei ce a şi fost achitată de reclamantă.
Desfiinţându-se sentinţa pentru acest motiv, celelalte critici nu au mai fost analizate.
Decizia sus-menţionată a fost atacată cu recurs de pârâta SC G.R. SA BUZĂU pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Critica recurentei vizează greşita aplicare a prevederilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 146/1997 modificată în sensul că acestea nu sunt incidente în speţă, recurenta neavând calitatea de inventator persoană fizică ci de titular de brevet ca societate comercială. Se arată, de asemenea că, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost soluţionată prin încheiere irevocabilă de tribunal la 10 februarie 2006 în sensul stabilirii ei la suma de 75.009 Ron.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea cu care a fost sesizată instanţa de fond are ca obiect contractul de licenţă încheiat de părţi în anul 2002, sub aspectul executării şi încetării efectelor sale, întemeiată fiind pe dispoziţiile Legii nr. 64/1991, privind brevetele de invenţie.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, cererile formulate în domeniul drepturilor de autor şi de inventator se taxează cupă cum urmează:b) cereri pentru recunoaşterea ... drepturilor născute din brevetul de invenţie, din contractele de cesiune şi licenţă inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului"... cu 342 lei.
Titulara brevetului în speţă este recurenta reclamantă întrucât potrivit art. 2 lit. o) din Legea nr. 64/1991 titularul brevetului poate fi atât o persoană fizică cât şi una juridică iar potrivit art. 3 din aceeaşi lege, dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.
Drept urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru constatând că taxa fixă datorată de reclamantă a fost achitată şi că în mod greşit prima instanţă a anulat cererea reclamantei ca netimbrată.
Cât priveşte încheierea prin care instanţa de fond a soluţionat irevocabil cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, este de observat că această încheiere abordează obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru numai din perspectiva Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului în vigoare la acea dată, societatea reclamantă fiind în lichidare judiciară, nu şi din perspectiva Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată şi deci a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru aşa încât acest ultim aspect a putut face obiectul controlului judiciar.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.R. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 251 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1812/2007. Comercial → |
|---|
