ICCJ. Decizia nr. 1967/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1967/2007
Dosar nou nr. 3366/36/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată de R.A.E.D.P.P. CONSTANŢA a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Constanţa şi a solicitat în contradictoriu cu aceasta ca prin hotărâre judecătorească că, se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 50.382.124 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 30 noiembrie 2001 – 01 aprilie 2002 şi a sumei de 15.617.388 lei reprezentând penalităţi de întârziere;
- constatarea încetării contractului de închiriere nr. 1843 din 21 martie 1995;
- evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Constanţa, str. Mihai Kogălniceanu;
- obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanţa a susţinut că a închiriat pârâtei SC R. SRL spaţiul situat în Constanţa, str. Mihai Kogălniceanu, cu destinaţia de comerţ en-gros şi depozit, prin contractul nr. 1843 din 21 martie 1995.
S-a motivat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, la valoarea stabilită prin contract şi prin facturile emise în perioada 30 noiembrie 2001 – 01 aprilie 2002.
Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepţia de inadmisibilitate a capetelor de cerere privind obligarea sa la plata chiriei şi a penalităţilor, dedusă din norma art. 7201 C. proc. civ., precum şi excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de constatare a încetării contractului de închiriere.
Pe fondul cauzei, pârâta a ridicat excepţia de neexecutare a contractului de către reclamanta locatoare. Aceasta a învederat, în esenţă, că reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanţa nu şi-a executat obligaţia de a preda spaţiul într-o stare corespunzătoare destinaţiei pentru care a fost închiriat.
Prin sentinţa civilă nr. 1300/ com din 23 martie 2006, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei şi a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere privind constatarea încetării contractului de închiriere nr. 1843/2005 şi evacuarea pârâtei din imobil.
Pentru a dispune astfel, a reţinut prima instanţă, în esenţă, că reclamanta nu a predat spaţiul comercial în stare corespunzătoare scopului pentru care a fost închiriat neefectuând nici ulterior reparaţiile necesare aducerii imobilului la starea de a servi îmbunătăţirii avute în vedere la momentul închirierii.
S-a reţinut că a existat o neexecutare importantă a îndatoririlor ce incumbau reclamantei, neimputabilă pârâtei ce au îndreptăţit-o pe aceasta să refuze plata chiriei şi a penalităţilor aferente.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 272 din 13 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta R.A.E.D.P.P. CONSTANŢA solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost restrânsă.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta recurentă critică Decizia atacată, în sinteză, sub următoarele aspecte: instanţa de apel a omis să pronunţe asupra motivului de apel prin care se arată că tribunalul s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, cu consecinţa nepronunţării asupra cererii principale, deşi pârâta nu formulase cerere reconvenţională pentru a se constata neexecutarea culpabilă din partea reclamantei a contractului de închiriere; instanţa de apel a apreciat în mod eronat probatoriile administrate în faţa instanţei de fond, bazându-se numai pe apărările pârâtei şi fără a realiza o coroborare cu celelalte probe administrate în cauză; cu privire la existenţa unei neexecutări culpabilă a contractului de către reclamantă instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra coroborării probelor invocate de reclamantă cu alte înscrisuri de la dosar din care rezultă că pârâta a cunoscut de la bun început situaţia de degradare a imobilului şi că intenţia pârâtei era de a efectua reparaţii şi de a cumpăra spaţiul.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel a examinat şi s-a pronunţat în mod expres asupra motivului de apel invocat de reclamanta – apelantă cu privire la reţinerea neexecutării culpabile a obligaţiei de redare a spaţiului comercial în lipsa unei cereri reconvenţionale, cu acest obiect, din partea pârâtei.
Instanţa de apel a motivat în mod corect că neexecutarea culpabilă a contractului de către reclamantă a putut fi reţinută şi în lipsa unei cereri reconvenţionale din partea pârâtei în condiţiile în care aceasta a invocat excepţia neexecutării în faţa instanţei de fond.
Celelalte motive de recurs invocate de reclamantă, fără indicarea temeiului lor de drept, nu vizează legalitatea deciziei ci temeinicia acesteia, respectiv modul în care instanţa de apel a examinat, coroborat şi apreciat probele administrate, aspecte ce nu pot face obiectul controlului jurisdicţional în calea extraordinară de atac a recursului, acest control fiind limitat la motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanţa împotriva deciziei nr. 272 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1963/2007. Comercial → |
|---|
