ICCJ. Decizia nr. 2520/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2520/2007
Dosar nou nr. 3246/36/2006
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2420 din 3 mai 2006, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC U.C. SA Constanţa în contradictor cu SC R.U. SA Constanţa precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC R.C.G. SA AGIGEA şi în consecinţă:
- a constatat existenţa unui drept de coproprietate asupra reţelei electrice de distribuţie 200,4 KW formate din linie aeriană, cinci stâlpi, transformator electric şi cablu subteran, deţinut după cum urmează: SC R.U. SA 39,37 %, SC R.C.G. SA 34,91 %, SC U.C. SA- 25,72 %.
- a constatat existenţa dreptului părţilor de a beneficia de puterea activă instalată a reţelei electrice după cum urmează: SC R.U. SA – 126 KW, SC R.C.G. SA - 112 KW, SC U.C. SA - 82 KW.
- a constatat dreptul părţilor de a beneficia de puterea nominală aparentă a transformatorului electric astfel: SC R.U. SA – 157,48 KVA; SC R.C.G. SA – 139,64 KVA, SC U.C. SA – 102,88 KVA.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că SC R.U. SA Constanţa s-a divizat parţial, conform hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 4 iulie 2004 prin desprinderea unei părţi din patrimoniul şi înfiinţarea SC R.C.G. SA şi SC U.C. SA, hotărâre prin care s-au stabilit şi condiţiile divizării, reducerea capitalului social, schimbarea structurii acţionariatului, conţinutul actelor constitutive ale societăţilor noi înfiinţate. Societăţile nou înfiinţate au fost înregistrate în registrul comerţului la 8 iulie 2004 şi respectiv 13 iulie 2004.
Împărţirea activului şi pasivului prin procesul verbal întocmit la 21 iulie 2002 de către expert O.L. şi întrucât instalaţia de energie electrică, folosită de toate societăţile nu a putut fi împărţită fizic, s-a procedat la împărţirea ei valorică, la valoarea de inventar în cotele menţionate.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi hotărârea A.G.E.A. nr. 4 din 4 iulie 2004 a fost anulată prin Decizia nr. 219/ COM din 22 iulie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, societăţile nou înfiinţate nu îşi încetează nici existenţa şi nici activitatea comercială, nefiind dispusă nulitatea lor conform art. 56 şi urm. din Legea nr. 31/1990.
În lipsa unei acţiuni în realizarea dreptului s-a apreciat ca admisibilă acţiunea în constatarea dreptului întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 264 din 9 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de pârâta SC R.U. SA.
Criticile apelantei cu privire la admisibilitatea acţiunii în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ. şi greşita împărţire a valorii transformatorului care potrivit documentelor a fost repartizat societăţii mamă, SC R.U. SA au fost înlăturate de instanţa de apel.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în mod corect prima instanţă în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ. şi pe baza probatoriului administrat a constatat că reţeaua electrică nu se poate împărţi fizic şi că ea aparţine în coproprietate societăţilor în procentele precizate, fiind lipsite de relevanţă susţinerile privind proprietatea transformatorului faţă de faptul că s-a avut în vedere alimentarea cu energie electrică care figurează împărţită valoric celor trei societăţi.
În ce priveşte hotărârea de divizare, nr. 4 din 4 februarie 2004 aceasta a fost menţinută prin Decizia nr. 2032 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC R.U. SA Agigea (în prezent SRL) pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., acţiunea în constatare nu era admisibilă câtă vreme reclamanta şi intervenienta aveau la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului pretins. Hotărârea atacată este şi netemeinică întrucât din probele administrate rezultă că instalaţia electrică a fost repartizată recurentei.
Intimatele SC U.C. SRL şi SC R.C.G. SA au depus întâmpinări la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate, întrucât dreptul lor a fost instituit prin hotărârea de divizare, acţiunea în constatare fiind admisibilă.
Recursul nu este fondat.
1. Trebuie mai întâi precizat că potrivit art. 304 partea introductivă C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în cazurile limitative pe care textul le prevede.
Drept urmare critica cu privire la netemeinicia hotărârii atacate nu poate fi examinată.
2. Mai este de observat că deşi recurenta a invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocarea în speţă este pur formală fără corespondent în dezvoltarea motivelor de recurs, neindicându-se care act juridic a fost greşit interpretat astfel încât să i se schimbe natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic.
3. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greşit aplicare a prevederilor art. 111 C. proc. civ., se constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În speţă, drepturile reclamantei şi ale intervenientei au fost stabilite prin hotărârea de divizare nr. 4 din 4 iulie 2000 a cărei valabilitate a fost menţinută prin Decizia nr. 2032 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cum împărţirea în natură nu a fost posibilă s-a procedat la un partaj valoric, interesul în promovarea acţiunii în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., fiind tocmai de clarificare a raporturilor dintre părţi faţă de contestarea drepturilor de către recurentă. Acţiunea în constatare este deci admisibilă, nepunându-se problema în speţă a posibilităţii valorificării unor drepturi prin acţiune în realizare.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.U. SRL Agigea împotriva deciziei nr. 264/ COM din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2978/2007. Comercial → |
|---|
