ICCJ. Decizia nr. 2020/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2020/2007
Dosar nr. 47617/3/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SCM O. a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţa, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA, evacuarea acesteia din spaţiul comercial situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă, pentru lipsă de titlu; obligarea la daune compensatorii constând în lipsă de folosinţă a spaţiului cu începerea de la 4 iulie 2002 şi până la data evacuării; obligarea pârâtei şi la plata de 100 lei/zi cu titlu de daune cominatorii de la data pronunţării sentinţei şi până la data eliberării efective a spaţiului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 875 pronunţată la data de 9 martie 2006, a respins excepţiile invocate de pârâtă în apărare, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de inters, iar pe fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă pentru lipsă de titlu; celelalte capete de cerere formulate de reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanţă a reţinut din analiza materialului probator administrat, că reclamanta este proprietatea spaţiului în litigiu, în temeiul sentinţei nr. 342 din 4 iulie 2002 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. având astfel interes pentru a-şi apăra prerogativele dreptului de proprietate şi prin urmare şi calitate procesuală în cauză.
Apărările formulate de pârâtă au fost înlăturate ca neîntemeiate, instanţa constatând că aceasta nu a prezentat nici un titlu valabil pentru spaţiul pe care îl ocupă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei fondului a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 440 din 3 octomrbie 2006, sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acţiunea în evacuare formulată de reclamantă.
Instanţa de control judiciar verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, constată că ambele părţi au titlu de proprietate pentru spaţiul în litigiu, reclamanta legitimându-se activ potrivit sentinţei arbitrale nr. 342 din 4 iulie 2002, iar pârâta prin sentinţa nr. 167 din 20 martie 2001 definitivă şi irevocabilă prin care aceasta s-a constituit ca societate comercială şi şi-a reglementat organizarea şi funcţionarea inclusiv sub aspectul capitalului social şi al bunurilor imobile din patrimoniul său.
Ca atare, instanţa, apreciază că în aceste condiţii nu se poate dispune evacuarea pârâtei din spaţiu, acţiunea reclamantei se impune a fi respinsă.
Împotriva acestei decizii reclamanta S.C.M. O. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii curţii de apel în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC A.P. SA şi menţinerii sentinţei fondului.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut în esenţă că actele contitutive care au stat la baza sentinţei nr. 167/1991 prin care a fost autorizată înregistrarea intimatei ca societate comercială, au fost anulate ca false, menţiunile cu privire la capitalul social fiind radiate.
Recurenta a mai arătat că titlul său de proprietate asupra spaţiului este de necontestat, sentinţa arbitrală nr. 342/2002 fiind pronunţată ulterior sentinţa nr. 167/1991 invocată de pârâtă.
Curtea, examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Reclamanta-recurentă a investit instanţa cu o cerere în evacuarea pârâtei-intimate din spaţiul comercial pe care îl ocupă, pentru lipsă de titlu locativ.
2. Curtea de Apel a constatat că atât reclamanta, cât şi pârâta prezintă titluri de proprietate pentru spaţiul în litigiu astfel că, avându-se în vedere caracterul accesoriul al evacuării se impunea respingerea cererii.
3. Dezlegarea dată de instanţa de apel sub aspectul admisibilităţii acţiunii în evacuare, în situaţia în care ambele părţi prezintă titluri de proprietate pentru spaţiul în litigiu, iar între ele nu s-au stabilit raporturi locative, este legală.
4. Valorificarea drepturilor conferite de titlurile de proprietate pe care părţile le exhibă pentru acelaşi spaţiu, nu se poate face decât pe calea unei acţiuni în revendicare în temeiul art. 480 C. civ.
5. Investită cu o acţiune în evacuare instanţa nu poate proceda la verificarea sau compararea titlurilor de proprietate prezentate de părţi, deoarece ar încălca limitele investirii, şi ar modifica în mod nepermis de lege obiectul şi temeiul de drept al cererii.
6. Argumentele pe care îşi fundamentează recurenta criticile sale, vizează aspecte ce ţin de compararea titlului său de proprietate cu cel prezentat de intimată, or, aceste chestiuni sunt de esenţa acţiunii în revendicare, distinct de faptul că instaţa de apel nu a procedat la o examinare comparativă a titlurilor, pronunţându-se numai sub aspectul acţiunii în evacuare formulată, astfel că motivele de recurs pe aceste aspecte exced judecăţii făcute în apel.
Aşa fiind, Înalata Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C.M. O. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 440 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2038/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2017/2007. Comercial → |
|---|
