ICCJ. Decizia nr. 2070/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2070/2007
Dosar nr. 4724/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SRL SIBIU solicitând autorizarea sa de a-şi realiza gajul constituit de pârâtă în favoarea sa, asupra acţiunilor numerotate de la 13 la 494, reprezentând 97,5 % din capitalul social al SC D. SA SIBIU, iar în subsidiar realizarea gajului constituit de pârâtă în favoarea reclamantei în sensul atribuirii proprietăţii bunului gajat.
Prin sentinţa civilă nr. 1241/ C din 10 octombrie 2005, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reţinând că în cauză au fost aduse dovezi că pârâta a achiziţionat materialele necesare şi a efectuat lucrările de investiţii la care s-a obligat.
Prin Decizia civilă nr. 4/ A din 9 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă şi, în consecinţă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamantă şi a autorizat-o pe aceasta la realizarea gajului constituit de pârâtă în favoarea sa, asupra acţiunilor cumpărate şi numerotate de la 13-494, reprezentând 97,57 % din capitalul social al SC D. SA SIBIU şi a atribuit în proprietatea reclamantei bunul gajat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că actele depuse de pârâtă la dosarul instanţei de fond reprezintă copii după un număr de 11 facturi fiscale în care cumpărător este SC P. SRL şi 5 chitanţe de plata a unor sume în anul 1999, de către aceeaşi SC P. SRL, însă nu rezultă din aceste documente că investiţiile au fost efectuate la SC D. SA SIBIU, iar pentru obligaţiile de investiţii aferente anilor 2000 (25.000.000 lei) şi 2001 (30.000.000 lei) nu au fost depuse nici un fel de acte doveditoare.
Totodată, a mai reţinut că pârâta nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţia de majorare a capitalului social al SC D. SA SIBIU cu valoarea investiţiilor asumate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La 13 februarie 2007, recurenta a depus o completare a motivelor de recurs, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei curţii de apel şi menţinerea sentinţei tribunalului, ca legală şi temeinică, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
Recurenta susţine, astfel, în esenţă că, deşi instanţa de apel în considerentele deciziei recurate a menţionat că au fost depuse facturi şi chitanţe ce se referă la plata unor îmbunătăţiri pe care pârâta le-a efectuat, în mod contradictoriu a reţinut că ea nu a făcut dovada acestor plăţi. Or, în realitate probele administrate atestă că recurenta-pârâtă şi-a executat obligaţiile contractuale asumate cu privire la investiţii,- acestea depăşind chiar valoarea asumată prin contract, astfel încât, această situaţie nu-l îndreptăţeşte pe creditorul gajist să execute garanţia.
Cu privire la majorarea capitalului social prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, despre care instanţa de apel a reţinut că nu s-a efectuat, recurenta arată că hotărârea atacată nu conţine nicio referire la faptul că SC D. SA este în procedura lichidării judiciare încă din anul 2001.
Toate aceste aspecte, susţine recurenta, au fost dovedite cu înscrisurile prezentate instanţei de fond şi intimatei, însă instanţa de apel le-a ignorat, pronunţând în acest mod o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Recursul nu este fondat.
Potrivit clauzei înscrise la art. 8 octombrie 1 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase, pe o perioadă de trei ani, începând cu data de 15 iunie 1999 până la data de 31 decembrie 2001, o investiţie în valoare totală de 65.000.000 lei conform anexei nr. 3, valoarea obiectivelor de investiţii, conform acestei anexe, cumulate anual fiind: în anul 1999 de 10.000.000 lei, în 2000 de 25.000.000 lei şi în 2001 de 30.000.000 lei.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că deşi recurenta-pârâtă susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale investiţionale, ea nu a reuşit să probeze aceste susţineri, deoarece din facturile şi chitanţele aflate la dosarul cauzei nu rezultă dacă investiţiile pe anul 1999 au fost efectuate la SC D. SA Sibiu, iar cât priveşte anii investiţionali 2000 şi respectiv 2001 nu au fost comunicate înscrisuri doveditoare, nici intimatei şi nici la dosar, care să ateste îndeplinirea obligaţiilor.
Tot conform prevederilor contractuale, la art. 8 octombrie 2 s-a stipulat că investiţia se consideră realizată integral la data înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului a majorării capitalului social al societăţii, cu aportul subscris şi integral vărsat de cumpărător, or, recurenta pârâtă nu a transmis documentele care să ateste majorarea capitalului social al SC D. SA Sibiu, cu valoarea obiectivelor de investiţii asumate, astfel încât orice alte susţineri sunt lipsite de relevanţă juridică, nefiind de natură să justifice pertinent şi legal neîndeplinirea obligaţiei contractuale asumate.
În consecinţă, se reţine că recurenta-pârâtă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, astfel încât aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL SIBIU împotriva deciziei nr. 4/ A din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2038/2007. Comercial → |
|---|
