ICCJ. Decizia nr. 2078/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2078/2007
Dosar nr. 39749/3/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC O.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI şi S.I.F. T. SA solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor găsiţi în culpă, la plata în subsidiar a sumei de 3.454.328.076 lei, cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală aferentă, de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală, cu obligarea pârâţilor găsiţi în culpă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 726 din 28 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi, în consecinţă a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit art. 7201 C.pr.civ., în cererile evaluabile în bani, reclamantul va încerca concilierea directă, cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Instanţa de fond a mai reţinut pârâtele au fost invitate la conciliere directă în data de 15 decembrie 2005, iar acţiunea a fost formulată la data de 21 noiembrie 2005, anterior datei concilierii prealabile, astfel încât nu au fost respectate dispoziţiile art. 7201 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 38749/3/2005 şi respins prin Decizia nr. 461 din 22 septembrie 2006.
Instanţa de control judiciar, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului a reţinut că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în procesele comerciale evaluabile în bani, reclamantul este obligat să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Ca atare, Curtea de apel a reţinut din interpretarea literală şi logica juridică a acestei norme juridice, că legiuitorul a prevăzut în norma imperativă, condiţiile de formă şi de fond impuse cedentului în faza concilierii directe, a căror neîndeplinire atrage respingerea cererii ca prematură. Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de apel a reţinut că, în speţă, nu a fost respectată o condiţie de formă imperativă impusă de textul legal citat, respectiv, efectuarea concilierii directe înainte de sesizarea instanţei, ceea ce contrazice clar noţiunea legală de conciliere directă prealabilă. Faptul că apelanta-reclamantă a primit ulterior nişte răspunsuri de la intimata-pârâtă, este fără relevanţă, atâta timp cât normele legale din art. 7201 şi următoarele C.pr.civ, sunt imperative, neadmiţând derogări.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut că instanţa a aplicat greşit şi rupt de realitatea practică art. 7201 C. proc. civ. şi a anexat Decizia I.C.C.J. nr. 3184 din 30 septembrie 2004.
Analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurent si prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Dimpotrivă, instanţele au aplicat corect o normă imperativă, de la care părţile nu pot deroga. Decizia I.C.C.J. invocată de către recurentă este o decizie de speţă, care nu este pronunţată într-un recurs în interesul legii şi nu poate să producă efectele prevăzute de art. 329 alin. (3) teza finală, în sensul de a fi obligatorie pentru instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.C. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 461 din 22 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşi, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2080/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2070/2007. Comercial → |
|---|
