ICCJ. Decizia nr. 2017/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2017/2007
Dosar nr. 1220/32/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta C.N.T.A.R.T. SA Otopeni a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, evacuarea pârâtei SC D. SRL Bacău din spaţiul proprietatea reclamantei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a reziliat contractul de închiriere încheiat cu pârâta, constatând că SC T.T. SRL Bacău a procedat la subînchirerea spaţiului, astfel încălcând dispoziţiile contractului de închiriere.
Prin precizarea acţiunii intiţiale, reclamanta a solicitat judecarea cererii pe calea dreptului comun, invocând dispoziţiile art. 1074 şi următoarele, art. 480 C. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 114/1996, solicitând obligarea pârâtei la predarea spaţiului pe care îl deţine fără titlu.
În interesul reclamantei a formulat cerere de intervenţie SC T.T. SRL Bacău.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, investit cu soluţionarea cauzei, având ca obiect evacuare, urmare declinării de competenţă de către Judecătoria Bacău, a admis acţiunea formulată de către reclamantă şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul commercial în sup. de 62 m.p. situat în incinta Agenţiei T. din Bacău.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din interpretarea clauzelor contractului de colaborare, încheiat între pârâtă şi intervenientă, rezultă că acesta reprezintă, în realitate, un contract de închiriere, cu termen de închiriere până la data de 1 noiembrie 2002. Nici reclamanta şi nici intervenienta nu au încetat contractele, astfel că au beneficiat de tacita relocaţiune. Totodată, intervenienta a încheiat cu pârâta, un contract de asociere în participaţiune pentru prestări servicii de consultanţă pentru o perioadă de 3 ani, iar asociata SC T.T. SRL a adus ca aport spaţiul comercial în discuţie, fără a cere acordul proprietarului. Din analiza acestui contract, tribunalul a constatat că este în realitate un alt contract de închiriere, dorit a fi escamotat prin obligaţiile de confideţialitate asumate. În lipsa titlului legal pentru spaţiul în litigiu şi în lipsa acordului reclamantei privind folosinţa spaţiului din patrimoniul său, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta invocând că litigiul este civil şi nu comercial, că instanţa nu a analizat contractul de asociere în participaţiune, valabil şi opozabil erga omnes, că evacuarea este strict legată de plata contravalorii îmbunătăţirilor care au sporit valoarea imobilului şi că în mod greşit a fost admisă cererea de intervenţie în condiţiile în care contractul de asociere nu a fost desfiinţat.
Prin Decizia civilă nr. 119 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâtă.
Curtea de apel şi-a motivat Decizia adoptată pe comercialitatea litigiului, caracter conferit de natura bunului, care este un spaţiu commercial, parte componentă a fondului de comerţ al intimatei şi de natura activităţii desfăşurate de pârâtă, societate comercială.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că locaţiunea în speţa de faţă are caracter intuitu personae şi transmiterea folosinţei oricărei alte persoane nu se poate face decât cu acordul proprietarului.
În ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătăţirilor, curtea a apreciat că nu se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea litigiului privind stabilirea unui drept de retenţie.
Totodată, a reţinut că cererea de intervenţie a fost legal admisă, aceasta având caracterul unei apărări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată şi trmiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bacău, ca instanţă competentă material.
Criticile pârâtei au vizat următoarele aspecte:
Instanţa de apel a apreciat că litigiul are caracter comercial fără a preciza şi temeiurile care au stat la baza acestei aprecieri. Părţile nu au fost niciodată legate printr-un contract, acesta fiind motivul pentru care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile dreptului comun.
Cererea de suspendare a litigiului de faţă, până la soluţionarea celui privind obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătăţirilor şi stabilirea unui drept de retenţie a fost în mod nelegal respinsă, cu motivarea că între părţi nu a existat nici un raport juridic. Prin această măsură, instanţele au influenţat procesul intentat reclamantei.
Examinând recursul în contextul criticilor formulate, Înalta Curte va lua spre examinare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care vizează încălcarea competenţei altei instanţe.
Din analiza actelor dosarului, se constată că în cauză reclamanta C.N.T.A.R.T. SA Otopeni a investit instanţa de judecată cu o acţiune având un obiect clar determinat, anume evacuarea pârâtei SC D. SRL Bacău din imobilul situat în incinta A.T. Bacău, spaţiu în incinta căreia pârâta îşi desfăşura activitatea. Prin obiectul acţiunii şi motivarea acţiunii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a arătat că evacuarea cerută se impune deoarece pârâta deţine spaţiul fără titlu.
Reclamanta a înţeles să utilizeze calea acţiunii în evacuare, specifică raporturilor juridice de locaţiune, care sunt raporturi juridice de obligaţii. Astfel, reclamanta în calitate de proprietară a spaţiului în litigiu a închiriat intervenientei spaţiul comercial pentru o perioadă de un an. Deşi contractul conţine o clauză privind interzicerea subînchirierii, fără acordul proprietarului, intervenienta a încheiat un „contract de colaborare" cu pârâta la data de 1 noiembrie 2002, iar la data de 1 iulie 2005 un contract de asociere în participaţiune.
Actul intitulat „contract de colaborare" are ca efect juridic translaţiunea folosinţei bunului în schimbul chiriei, între intervenientă şi pârâtă stabilindu-se raporturi juridice de locaţiune. Dreptul de folosinţă al spaţiului necesar desfăşurării obiectului de activitate al societăţii pârâte face parte din fondul de comerţ, fiind guvernat de dispoziţiile legii comerciale.
Având în vedere că dreptul de folosinţă al unui bun este în toate cazurile, un drept de creanţă, el poate fi transmis după regulile aplicabile fondului de comerţ. Prin urmare, locaţiunea unui imobil aparţinând fondului de comerţ, constituie un act de comerţ şi atunci inevitabil acţiunea în evacuare este comercială şi trebuie supusă legii comerciale.
În ceea ce priveşte critica privind necesitatea suspendării pricinii până la soluţionarea dosarului având ca obiect plata contravalorii îmbunătăţirilor realizate de pârâtă în spaţiul în litigiu, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cerere respinsă, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că nu se justifică măsura întreruperii cursului judecăţii, raportat la lipsa titlului legal care să justifice folosinţa spaţiului şi lipsa temeiului din care să rezulte dreptul chiriaşului la despăgubiri pentru sporul de valoare adus spaţiului. În această situaţie, având în vedere caracterul facultativ al suspendării, în mod corect s-a analizat şi oportunitatea dispunerii acestei măsuri în raport de dreptul părţilor de a beneficia de o judecată în timp rezonabil.
Înalta Curte, având în vedere că recurenta a invocat motivele de recurs fără să le dezvolte separat aşa cum era obligată de art. 3021 C. proc. civ., a avut în vedere numai criticile referitoare la dispoziţiile legale mai sus citate şi care se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu şi motivele prevăzute de punctele 4, 7, 8 şi 9 care nu au fost dezvoltate în fapt şi în drept de către recurentă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL BACĂU împotriva deciziei civile nr. 119 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1906/2007. Comercial → |
|---|
