ICCJ. Decizia nr. 2080/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2080/2007
Dosar nr. 26497/3/2004
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Deliberând asupra recursurilor de faţă,
Prin sentinţa comercială nr. 678 din 22 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC G.S. SA GHERMĂNEŞTI şi SC G.V. SA ARAD care au fost chemate în judecată de reclamanta SC I.G.P. SRL BUCUREŞTI.
S-a respins acţiunea împotriva acestor pârâte pentru excepţia admisă şi s-a admis, în parte, acţiunea fiind obligat pârâtul C.L.S. la plata sumei de 247.997,1353 lei diferenţă la contravaloarea lucrărilor de proiectare actualizată cu rata inflaţiei la 01 ianuarie 2005 şi 9491,17 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cauză se aplică dispoziţiile art. 969 C. civ. şi contractul există doar între reclamantă şi C.L. SNAGOV.
În apelurile SC I.G.P. şi C.L. SNAGOV, au fost admise aceste apeluri, cât şi cererea de aderare la apel şi s-a desfiinţat sentinţa cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeaşi instanţă.
S-a apreciat că pârâtele SC G.S. SA GHERMĂNEŞTI şi SC G.V. SA ARAD au calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele SC G.S. SA invocând motivele prevăzute de art. 307 pct. 7 C. proc. civ.
Se susţine că motivarea este în general abstractă şi foloseşte „tehnica denaturării" întrucât actul spune altceva decât se concluzionează.
În acest sens se arată că nici un paragraf care s-ar putea interpreta în sensul angajamentului asumat de pârâtele recurente pentru îndeplinirea angajamentului asumat de îndeplinire a obligaţiei de plată a diferenţei de preţ nu rezultă contractul de proiectare.
SC G.V. SA ARAD invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţine că în mod greşit s-a respins în apel excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa deoarece nu s-a făcut dovada existenţei vreunui raport juridic care să o includă pe ea. Înscrisul intitulat contract nr. 1515 din 25 iulie 2002 este doar o ofertă de a contracta deoarece nu a fost acceptată iar actul adiţional nr. 5250/2002 la contractul de concesiune nr. 5222/2002 s-a încheiat între SC G.V. SA şi C.L. SNAGOV, reclamanta fiind un terţ care nu se poate prevala de clauzele acestei convenţii având în vedere dispoziţiile art. 973 C. civ.
De altfel, contractul de concesiune nr. 5222/2002 a şi fost reziliat iar actul adiţional are aceeaşi soartă ca şi actul la care se referă.
Se susţine că instanţa de apel nu a ţinut seama de situaţia de fapt şi nici de regimul juridic al bunurilor proiectate de reclamantă.
Aceste bunuri sunt, conform art. 3 alin. (4) din Legea 213/1998 proprietatea publică a comunei Snagov, iar pârâtul C.L. SNAGOV recunoaşte că este debitorul obligaţiei de plată a proiectului dar contestă întinderea obligaţiei.
Se mai arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor de apel nefăcând o analiză detaliată a motivelor de apel. De asemenea, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu a fost analizată.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC G.V. SA şi SC G.S. SA conform art. 137 C. proc. civ. şi a apreciat corect că a fost greşit admisă această excepţie având în vedere că prin contractul de concesiune nr. 5222/2002, încheiat între C.L. SNAGOV şi SC G.V. SA s-a extins contractul nr. 1290 din 30 aprilie 1997 şi cu privire la cele două pârâte. De asemenea, la 24 iunie 2002 s-a încheiat actul adiţional la contractul de concesiune nr. 5250 prin care concesionarul SC G.S. SA se obliga să preia contractul de proiectare nr. 1290 din 30 aprilie 1997.
Aşa cum reţine instanţa de apel, rezilierea ulterioară a raporturilor juridice nu are ca efect lipsa de calitate procesuală pasivă a celor două pârâte ci urmează a se aprecia asupra răspunderii celor două pârâte sau a lipsei de răspundere a acestora faţă de pretenţiile reclamantei.
S-a ţinut seama şi de minuta din 24 septembrie 2004 încheiată cu ocazia concilierii directe din care reiese că SC G.S. a preluat obligaţiile de concesionare a investiţiei.
Aşadar nu au fost analizate detaliat celelalte motive de apel pentru că soluţia atacată fusese pronunţată pe excepţie.
Negăsindu-se întemeiate motivele niciunuia dintre recursuri urmează ca acestea să fie respinse ca nefondate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate recurentele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC G.S. SA GHERMĂNEŞTI şi SC G.V. SA ARAD împotriva deciziei nr. 585 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Obligă pârâtele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata- reclamantă SC I.G.P. SRL BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2117/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2078/2007. Comercial → |
|---|
