ICCJ. Decizia nr. 2119/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2119/2007
Dosar nr. 24102/2/2005
Şedinţa publică din1 iunie2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1430 din 16 martie 2005 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta F.E. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA solicitând să încuviinţeze retragerea sa din societate, să reducă capitalul social al acesteia cu valoarea acţiunilor sale şi să oblige pe pârâtă la contravaloarea cotei sale de participaţie la capitalul social.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, menţinerea în societate, nu mai este posibilă datorită acţionarului majoritar M.N., care desfăşoară un management defectuos.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, invocând şi excepţia prematurităţii.
În cauză a intervenit în interes propriu şi C.D. solicitând încuviinţarea retragerii din societate, reducerea capitalului social al societăţii cu valoarea acţiunilor sale, precum şi obligarea pârâtei la constituirea în favoarea sa a unui drept de folosinţă gratuită a activului „hală", conform cotei sale de participare la capitalul social.
În motivarea cererii de intervenţie s-au invocat aspectele susţinute şi de reclamantă în cererea introductivă.
Prin sentinţa comercială nr. 2161 din 11 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de intervenţie în interes propriu ca inadmisibilă, a calificat excepţiile invocate de pârâtă ca excepţii de fond şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată, obligând-o pe reclamantă la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în privinţa cererii de intervenţie, că intervenientul invocă drepturi proprii, distincte de cele deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte acţiunea reclamantei, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât retragerea dintr-o societate pe acţiuni se poate face doar în cazurile prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990, printre care nu se numără şi managementul deficitar al directorului general.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta şi intervenientul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Reclamanta, a invocat reţinerea greşită a stării de fapt de către prima instanţă şi interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990.
Intervenientul a invocat nulitatea hotărârii susţinând că soluţionarea cererii de intervenţie s-a făcut cu lipsă de procedură.
Analizând temeinicia şi legalitatea, în raport de criticile formulate, Curtea, prin Decizia comercială nr. 349 din 15 noiembrie 2006, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Instanţa de apel, a reţinut că hotărârea primei instanţe, a fost pronunţată cu lipsă de procedură faţă de intervenientul C.D.
Cum intervenientul în apel, a formulat şi cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, Curtea, în temeiul art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a admis ambele apeluri, fiind dovedit interesul procesual comun al apelanţilor în lămurirea situaţiei de retragere din societate şi de diminuare a capitalului societăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt recurenta susţine că nelegalitatea deciziei constă în aprecierea eronată, referitoare la presupusa nerespectare de către instanţa de fond, a prevederilor art. 52, art. 67 şi 1531 alin. (1) C. proc. civ.
Or, la data de 11 mai 2005, când intervenientul a depus cererea de intervenţie în interes propriu, nu s-a prezentat să o susţină, iar instanţa considerându-se investită, a trecut la soluţionarea ei.
Critica este nefondată.
Verificând lucrările cauzei se confirmă concluzia instanţei de apel, privind soluţionarea cererii de intervenţie, cu lipsă de procedură faţă de intervenient, încălcându-se prevederile art. 85 şi 107 C. proc. civ.
În atare situaţie, în mod just s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, în cauză nu se poate reţine motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, fapt pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1815/2007. Comercial → |
|---|
