ICCJ. Decizia nr. 2117/2007. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2117/2007

Dosar nr. 12199/1/2006

Şedinţa publică din 1 iunie2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1132 din 29 martie 2006, Tribunalul Harghita a respins excepţia tardivităţii şi a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocate de pârâta SC C. SA TOPLIŢA şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantul R.N. împotriva pârâtei SC C. SA TOPLIŢA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâtă s-a apreciat că această excepţie este neîntemeiată întrucât la data convocării reclamantul nu se afla în ţară, fiind în imposibilitate de a afla conţinutul hotărârii contestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.N. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii şi anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004 a SC C. SA TOPLIŢA.

În ceea ce priveşte calea de atac la care este supusă hotărârea primei instanţe Curtea de Apel Târgu Mureş în raport de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 a calificat calea de atac ca fiind aceea a apelului.

Prin Decizia nr. 55/ A din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul, considerând că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 1201 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.N. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs a susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ., întrucât în primul proces a solicitat anularea proceselor verbale ale A.G.A. din 29 martie 2004 iar în prezenta cauză a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004. Intimata-pârâtă SC C. SA TOPLIŢA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Reţinând ca întemeiată excepţia puterii lucrului judecat în raport de sentinţa nr. 839 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Harghita, sentinţa rămasă definitivă prin Decizia nr. 219/ A din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi irevocabilă prin Decizia nr. 3440 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. Atât prima cerere de chemare în judecată cât şi cea de-a doua se bazează pe acelaşi temei juridic (în sensul de izvor, fundament al pretenţiei), respectiv art. 131 din Legea nr. 31/1990, art. 117 din Legea nr. 31/1990, iar scopul urmărit prin cererile de chemare în judecată este acelaşi, anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004 a SC C. SA TOPLIŢA.

Apare astfel evident că ambele cereri au aceeaşi cauză juridică, încât există puterea lucrului judecat.

Faţă de cele arătate se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul R.N. urmează a fi respins ca nefondat.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurentul reclamant R.N. la 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către intimata - pârâtă SC C. SA TOPLIŢA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul R.N. împotriva deciziei comerciale nr. 55/ A din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Obligă recurentul reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2117/2007. Comercial