ICCJ. Decizia nr. 2105/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2105/2007
Dosar nou nr. 3442/1/2005
(dosar vechi nr. 757/2005)
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 435 din 6 mai 2004 a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, preluată de Ministerul Integrării Europene, iar pârâta SC D.P. SRL Brăila a fost obligată la restituirea sumelor de 3.325,43 euro fonduri P., 335,52 euro dobândă aferentă, echivalent în lei la data plăţii, plus 25.886.660 lei cofinanţare de la bugetul de stat, cu 5.240.595 lei dobândă aferentă acestei sume.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere cele convenite de părţi în contractul de grant RO09807 din 1 ianuarie 2002, a cărei derulare a început la data de 31 iunie 2000, cu durata de 1 an, având ca obiect finanţarea din fonduri P. şi fonduri bugetare interne pentru implementarea activităţii denumite „Conserve, pateuri şi pastă de carne" de către pârâtă.
În derularea acestei investiţii urma ca 40 % din valoarea investiţiei să fie asigurată din ajutor financiar nerambursabil (50.000 euro) iar pârâta, din contribuţie proprie să suporte 57 %, adică 66.233 euro.
Contribuţia proprie a pârâtei urma să fie asigurată atât în numerar cât şi în natură, sub forma unor utilaje, nefiind primită opinia reclamantului în sensul că nu se puteau achiziţiona şi utilaje, ci contribuţia pârâtei trebuia să fie exclusiv în numerar.
Mai mult, în anexele contractului nu s-au stipulat utilajele pe care pârâta le putea aporta aşa încât s-a apreciat că achiziţionarea din fonduri proprii a maşinii de fulgi de gheaţă tip MF 51 şi echipamentul Tumbler LR 350 l, cu suma de 14.870,51 euro reprezintă o contribuţie valabilă în natură a acesteia în derularea proiectului.
În consecinţă, pârâta a fost obligată să restituie numai diferenţa în plus cu care proiectul a fost finanţat de către reclamant, peste cele convenite în contract, sume stabilite prin expertiză.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 191/ A din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Apelantul a criticat includerea celor două utilaje achiziţionate de pârâtă şi considerarea că ele îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în art. 14.1 din contract.
De asemenea, a fost criticat modul de calcul al dobânzilor, care trebuia calculate conform celor convenite în art. 18 alin. (3) din contract, respectiv prin raportarea la rata de rescont aplicată de B.N.R.
Instanţa de apel a reţinut că în mod corect cele două utilaje au fost incluse în bugetul investiţiei deoarece anexa 3 a contractului face referire la denumirea generică de „echipamente", ele au fost achiziţionate în perioada derulării contractului şi sunt utilizate în fluxul tehnologic al secţiei „conserve, pateuri, pastă de carne", achiziţionarea lor fiind necesară şi încadrându-se în limitele valorice ale anexei 3 a contractului şi permisă de art. 14 alin. (2) din anexa 2 a acestuia.
Faptul că pârâta nu a adus la cunoştinţa reclamantului achiziţionarea lor, nu constituie un temei pentru a se împărtăşi opinia reclamantului, în contract nefiind sancţionată o asemenea omisiune.
Nemulţumită de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând criticile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că în mod greşit cele două utilaje au fost incluse în contract, deoarece, în anexa 1, s-au individualizat cele 7 utilaje pe care pârâta urma să le achiziţioneze, cele două în litigiu nefigurând printre ele.
Nefiind prevăzute în contract, greşit instanţele le-au considerat ca făcând parte din costul total al proiectului, instanţa de apel ignorând cele stipulate în art. 9 şi art. 14.1 din contract, care condiţiona prevederea lor în contract, condiţie care lipseşte pentru cele două utilaje.
Prin motivarea dată deciziei s-a ignorat voinţa părţilor manifestată în contract, încălcându-se dispoziţiile art. 969 C. civ., cu referire la art. 9.2 din contract, valoarea celor două utilaje depăşind cei 10 % care nu puteau fi depăşiţi.
Interpretând greşit clauzele contractuale, instanţa de apel a trecut peste voinţa părţilor, interpretând clauzele nu după intenţia comună a părţilor, ci după sensul literal al termenilor.
Prin cea de-a doua critică, fundamentată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentul consideră că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv anexa 1 pct. 1, intitulat „fişa contractului", rubrică în care erau nominalizate cele 7 utilaje ce trebuiau achiziţionate de pârâtă, printre care nu figurau şi cele două utilaje în discuţie, apărare hotărâtoare asupra dezlegării pricinii în condiţiile în care pârâta le recunoscuse în Raportul tehnic întocmit.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, contestând anexa 1.1 depusă de reclamant, anexă ce cuprinde 4 pagini din care ea a semnat-o numai pe ultima, contestându-le pe cele nesemnate de ea.
Întrucât prin întâmpinare s-a susţinut că a existat şi un dosar de cercetare penală privind utilizarea fondurilor P., finalizat prin rezoluţia nr. 2888/P/2003 din 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila în sensul neînceperii urmăririi penale, curtea a solicitat depunerea acestei rezoluţii şi a raportului de expertiză efectuat în penal, suplimentând probatoriul în acest sens, intimata depunând şi copia unui nou contract de grant încheiat cu reclamantul în 2003 privind finanţarea unui nou proiect din fonduri nerambursabile P.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Deşi recurentul şi-a fundamentat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., din motivele invocate în prima critică rezultă şi art. 304 pct. 9, respectiv aplicarea şi interpretarea greşită a legii, curtea făcând această nouă încadrare a motivelor de recurs în virtutea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., critici ce urmează a fi analizate separat.
Referitor la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi schimbarea înţelesului acestuia, respectiv a anexei 1 pct. 1 din contract, critica este nefondată deoarece instanţa de apel a corelat cele stipulate în această anexă cu cele din anexa 3 a aceluiaşi contract referitoare la bugetul proiectului, prima anexă fiind depusă abia la finalul judecăţii, când pârâta probase că putea achiziţiona şi utilaje în contul contribuţiei sale, contribuţie care reclamantul a susţinut prin acţiune că trebuia depusă numai în numerar şi care a fost contestată de pârâtă, nefiind semnată de ea la cap.A pct. 1. De altfel derularea acestui contract şi achiziţionarea celor două utilaje şi utilizarea fondurilor P. au format obiectul şi al unei cercetări penale, finalizată prin Ordonanţa nr. 2888/P/2003 din 23 iunie 2004 de scoatere de sub urmărire penală a administratorului pârâtei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Câtă vreme respectivele utilaje sunt înglobate şi utilizate în procesul de producţie rezultat în urma finanţării nerambursabile, figurează în evidenţele contabile ale pârâtei, s-au achiziţionat pe parcursul derulării contractului, recurentul susţine neîntemeiat că greşit s-au inclus în contract deoarece anexa III referitoare la bugetul investiţiei face referire la „echipamente", fără a le individualiza, această individualizare fiind făcută doar în anexa I pct. 1 anexă pe care pârâta a contestat-o, interpretarea dată acestor clauze de instanţa de apel fiind temeinică şi legală.
Din acest considerent nu poate fi primită nici critica referitoare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 977 C. civ. şi art. 969 C. civ., instanţa reţinând corect că scopul proiectului de bază nu a fost afectat prin achiziţionarea celor două utilaje, necesare producţiei, cum s-a stipulat în art. 9 alin. (2) din contract.
Întrucât s-a reţinut că utilajele n-au fost determinate prin contract, nu se poate susţine că ar fi operat un transfer în cadrul aceluiaşi capital bugetar, caz în care ar fi putut fi luată în discuţie depăşirea celor 10 % critică pe care recurentul o invocă pentru prima dată în recurs.
Cât priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., curtea apreciază că nu mai poate fi analizată, aceste dispoziţii fiind abrogate prin Legea nr. 219/2005.
În consecinţă, recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 2.380 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., suma reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Integrării Europene Bucureşti, împotriva deciziei nr. 191 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.380 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1989/2007. Comercial → |
|---|
