ICCJ. Decizia nr. 223/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 223/2007
Dosar nou nr. 19927/1/2004
(dosar vechi nr. 5656/2004)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2038 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea prin care reclamanta R.A.D.E.F. România Film Bucureşti, filiala Suceava a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 998 C. civ., să se constate că nu datorează suma de 137.014.422 lei drept echivalent al consumului de apă pretins a fi fost efectuat de către pârâta A.C.E.T. SA Suceava.
S-a reţinut că deşi s-a dat termen reclamantei să-şi precizeze acţiunea, aceasta a insistat pe răspunderea delictuală reglementată de art. 998 C. civ., normă legală ale cărei cerinţe nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta, într-un alt litigiu desfăşurat în procedura somaţiei de plată, a recunoscut debitul în procesul verbal de reeşalonare a datoriei încheiat cu pârâta la 29 noiembrie 2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 25 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut că acţiunea reclamantei în constatarea consumului real de apă imputat de pârâtă este inadmisibilă, aceasta având la îndemână acţiunea în realizare.
Întrucât apelanta a renunţat în apel la efectuarea unei expertize, apelul său a fost respins.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică soluţiile instanţelor pe motiv că acestea au schimbat obiectul acţiunii sale, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., ea urmărind de fapt restituirea sumei de 137.000.000 lei încasată necuvenit de A.C.E.T. Suceava.
Întrucât consumul real era cu mult mai mic, cinematograful Modern dispunând numai de 3 robinete şi 7 toalete, apreciază că pârâta i-a facturat un consum enorm şi a obţinut cu uşurinţă, în temeiul OG nr. 5/2001, titlu executoriu împotriva sa.
În recurs s-au acordat mai multe termene, după ce s-a reluat cursul judecăţii după suspendarea dispusă în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., deoarece recurenta a suferit mai multe reorganizări, patrimoniul reclamantei recurente fiind preluat în urma fuziunii de R.A.D.E.F. România Film, filiala Cinematografică Moldova RA, persoană juridică desfiinţată la 1 septembrie 2006, activul şi pasivul său fiind preluat apoi de R.A.D.E.F. România Film Bucureşti care, pentru termenul de azi, a consemnat taxele de timbru şi a depus cerere în dosar din care rezultă că are cunoştinţă de termen şi litigiu.
Recursul este nefondat.
Deşi recurenta a invocat în recursul său motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor rezultă că aceasta impută instanţei interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, schimbarea naturii şi înţelesului acestuia, critici încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., încadrare pe care Curtea o face în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Criticile recurentei sunt neîntemeiate deoarece din precizarea acţiunii rezultă că aceasta a invocat răspunderea civilă delictuală a pârâtei, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., invocând nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către pârâtă, solicitând stabilirea consumului real de apă potabilă livrată de aceasta.
Aşa cum a fost precizată acţiunea în constatare a consumului real de apă facturată de pârâtă, instanţele, de fond şi cea de apel, au apreciat corect că acţiunea este inadmisibilă, deoarece, aşa cum a fost formulată acţiunea, ea reprezintă o apărare a reclamantei pe care ar fi trebuit s-o formuleze în litigiul desfăşurat în temeiul OG nr. 5/2001, litigiu în care s-a stabilit irevocabil că reclamanta de faţă datorează 137.014.422 lei, ea recunoscând acest debit printr-un proces-verbal de reeşalonare a datoriei încheiat între părţi la 29 noiembrie 2001, act depus la dosarul nr. 6159/2002 al Tribunalului Suceava, după cum se reţine în Ordonanţa nr. 1676 din 5 decembrie 2002 dată în acest dosar.
În consecinţă, curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat motiv pentru care îl va respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.F. România Film Bucureşti împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2108/2007. Comercial → |
|---|
