ICCJ. Decizia nr. 2127/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2127/2007
Dosar nr. 8429/2/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 179 din 7 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. 37/2006 a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâta SC M.E. SRL BUFTEA.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă că, prin raportul la petitul iniţial al acţiunii, acţiunea precizată este inadmisibilă întrucât promovarea ei ar contrazice ceea ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin prima judecată.
Reclamanta a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei menţionate, solicitând anularea sentinţei atacate şi obligarea pârâtei la plata sumei de 64.422,4 Ron urmare unei duble plăţi pentru un lucru nedatorat, cu cheltuieli de judecată.
După prezentarea succintă a istoricului al relaţiilor comerciale stabilite între părţile în litigiu, petenta critică soluţia Curţii de Arbitraj întrucât încălcând prevederile imperative ale normelor juridice a reţinut greşit dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., deoarece modificarea petitului cererii nu s-a făcut peste prima zi de înfăţişare şi art. 1201 C. civ., instituţia autorităţii de lucru judecat nefiind incidentă în cauză.
După ampla dezvoltare a acestor două critici, petenta consideră că pe fond este o plată dublă pentru un lucru nedatorat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 285 din 5 decembrie 2006, admite excepţia de necompetenţă materială invocată de petenta SC T.C. SA BUCUREŞTI în contradictoriu cu intimata SC M.E. SRL BUCUREŞTI şi în consecinţă declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinând ca obiect al acţiunii, restituirea sumei de 64.422,4 Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare.
Prin recursul declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., împotriva sentinţei comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, pârâta SC M.E. SRL BUFTEA a precizat că prin cererea înregistrată sub nr. 8429/2/2006, SC T.C. SA a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 179 din 7 august 2006, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. 37/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 365 şi art. 342 C. proc. civ., acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale se judecă de către instanţa imediat superioară instanţei care în lipsa convenţiei arbitrale ar fi fost copetentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect „anularea facturii fiscale nr. 4448357 din 24 iunie 2005", astfel cum rezultă din cererea introductivă.
Se suţine în continuare că cererea de anulare a unui act juridic indiferent de natura sa este o cerere neevaluabilă în bani şi în lipsa clauzei compromisorii, competenţa de judecare a litigiului în fond în prima instanţă ar fi revenit Tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. civ.
În speţă, acţiunea în anulare este de competenţa materială a Curţii de Apel, secţia comercială.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente instanţa constată că hotărârea pronunţată este temeinică şi legală pentru rmătoarele considerente:
Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti din circumscripţia în care a avut loc arbitrajul, instanţa imediat superioară celei competente să judece litigiul în primă instanţă în lipsa convenţiei arbitrale astfel cum relevă art. 342 alin. (1) C. proc. civ.
Or, în speţă, în lipsa convenţiei arbitrale, prima instanţă competentă în soluţionarea litigiului era judecătoria, instanţa competentă în soluţionarea acţiunii în anulare întrucât, în contractul dintre părţi s-a stipulat şi convenţia arbitrală, fiind tribunalul.
Cât despre obiectul cererii introductive prin prisma căreia se stabileşte şi instanţa competentă material după valoarea pretenţiilor, deşi iniţial petenta a învestit tribunalul arbitral cu o acţiune neevaluabilă, ulterior aceasta, potrivit principiului disponibilităţii, a modificat obiectul acţiunii, solicitând restituirea sumei de 64.422,4 Ron ca fiind considerată plată efectuată din eroare.
Or, din această perspectivă se analizează competenţa instanţei care trebuie să soluţioneze acţiunea în anulare.
De altfel, tribunalul arbitral prin prisma modificării obiectului acţiunii iniţiale a respins acţiunea ca inadmisibilă şi nu prin aprecierea obiectului neevaluabil iniţial solicitat de petentă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinţei comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL BUFTEA împotriva sentinţei comerciale nr. 285 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2130/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2124/2007. Comercial → |
|---|
