ICCJ. Decizia nr. 2133/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2133/2007
Dosar nr. 5560/2/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, petenta SC O. SRL BUCUREŞTI a solicitat anularea sentinţei arbitrale, pronunţată în dosarul nr. 71/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de la lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii introductive.
Prin sentinţa comercială nr. 20 din 30 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat cererea ca netimbrată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în raport de care a susţinut că în mod nelegal s-a dispus anularea cererii, deşi la termenul de judecată când s-a soluţionat cauza se înştiinţase instanţa, despre imposibiliatea asociatului, datorată unor motive medicale de a se prezenta în instanţă, solicitându-se un termen de amânare a cauzei.
Curtea este nefondată.
Reclamanta recurentă, a fost citată legal pentru termenele de judecată de la 24 octombrie 2006, 5 octombrie 2006 şi 30 ianuarie 2007, cu menţiunea de a timbra cererea, cu taxa de timbru în cuantum de 11.027,57 lei Ron şi timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei Ron.
Obligaţia de timbrare a cererii, derivă din dispoziţiile art. 11 raportat la art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 astfel cum a fost modificată şi completată şi actualizată şi art. 3 din OG nr. 32/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997.
Analizarea, achitării taxei judiciare de timbru, este prioritară luării în discuţie a cererii de amânare.
Din lucrările cauzei, rezultă că instanţa a citat, recurenta legal, la mai mult termene să timbreze cererea şi constatând că nu a anexat această obligaţie legală s-a făcut corect aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Aşa fiind, în cauză nu se poate reţine motivul de nelegalitate invocat şi anume art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fapt pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta SC O. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 20 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2130/2007. Comercial → |
|---|
