ICCJ. Decizia nr. 2130/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2130/2007
Dosar nr. 47619/3/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 14 decembrie 2005, reclamanta S.C.M. O. BUCUREŞTI a chemat în judecată pârâta SC A.P. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea acesteia din spaţiul comercial situat în Bucureşti, sector 4.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii, constând în lipsa de folosinţă a spaţiului, din momentul rămânerii irevocabile a sentinţei arbitrale nr. 342 din 4 iulie 2002 precum şi la obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON, pe zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii până la data eliberării efective a spaţiului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că este proprietara spaţiului, aşa cum rezultă din sentinţa arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002 a Curţii de Arbitraj U.C.E.C.O.M., iar pârâta foloseşte spaţiul fără nici un titlu.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, susţinând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, sentinţa arbitrală nefiind un titlu în acest sens, în condiţiile în care nu îi este opozabilă.
Analizând probatoriul administrat, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pe considerentul că, acţiunea proprietarului neposesor are la îndemână, pentru recunoaşterea dreptului său şi intrarea în posesia bunului acţiunea în revendicare şi nu acţiunea în evacuare.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a introdus apel reclamanta, invocând, greşita apreciere a căii de urmat penru intrarea în posesia bunului, ca fiind acţiunea în revendicare.
S-a mai susţinut că acţiunea în revendicare a fost soluţionată prin sentinţa arbitrală nr. 342/2002.
Analizând sentinţa prin prisma criticii formulate, Curtea, prin Decizia comercială nr. 441 din 3 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Motivând succind Decizia, instanţa de apel, a reţinut că în condiţiile în care ambele părţi, invocă un titlu de proprietate asupra bunului, calea de urmat este acţiunea în revendicare şi nu acţiunea în evacuare, pentru lipsă titlu locativ.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând ca motive de nelegalitate, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta nu a indicat în ce constau nelegalităţile invocate.
Din analizarea motivării în fapt a cererii de recurs, urmează a se reţine că recurenta invocă calificarea greşită a acţiunii pe care trebuia să o angajeze, făcută de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel.
Astfel, recurenta susţine că în condiţiile în care a făcut dovada că este proprietara spaţiului din litigiu, iar prin sentinţa arbitrală nr. 342/2002 intimata a fost obligată să predea bunul în litigiu, s-a soluţionat acţiunea în revendicare.
Cum intimata deţine spaţiul fără titlu, a introdus în mod justificat acţiunea în evacuare.
Critica este nefondată.
Motivele de nelegalitate invocate nu pot fi reţinute din următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în raport de codul procesual în care s-a soluţionat cauza, sunt inaplicabile, deoarece instanţa nu a fost investită să interpreteze vreo convenţie încheiată de părţi.
Reţinând că, prin cererea de recurs se invocă, schimbarea codului procesual, prin calificarea greşită a căii, ce trebuia să fie urmată de reclamanta proprietară pentru intrarea în posesia bunului de la posesoara neproprietară, critica va fi analizată în contextul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Din lucrările cauzei, rezultă că instanţa de fond, reprezentând cadrul procesual determinat de reclamanta, a analizat admisibilitatea acţiunii în evacuare, concluzionând că reclamanta pentru intrarea în posesia bunului trebuia să introducă o acţiune în revendicare, de îndată ce ambele părţi au prezentat titluri de proprietate asupra bunului.
Confirmarea soluţiei primei instanţe este corectă, instanţa de apel însuşindu-şi considerentele acesteia.
Întradevăr, instanţele respectând principiul disponibilităţii, au stabilit că acţiunea introductivă este o acţiune în evacuare.
Analizând admisibilitatea acesteia, în raport de probatoriu administrat, s-a apreciat corect că în situaţia în care reclamanta susţine că este proprietara bunului, iar acesta este deţinut fără titlu de pârâtă, calea de urmat este acţiunea în revendicare.
Acţiunea în evacuare, este distinctă de acţiunea în revendicare.
Prin acţiunea în evacuare, se urmăreşte sancţionarea celui ce deţine un bun imobil, pentru nerespectarea unor cerinţe ce derivă dintr-un raport locativ.
Or, reclamanta recurentă recunoaşte, că nu o are şi nu a avut un asemenea raport juridic cu pârâta intimată.
Acţiunea în revendicare, reprezintă calea de urmat pentru proprietarul neposesor, pentru a intra în deplină proprietate şi posesie asupra bunului deţinut de posesorul neproprietar.
Aşa fiind, în mod judiciar, instanţele au făcut delimitările necesare, privind natura acţiunii civile şi s-au pronunţat în consecinţă.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.M. O. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 441 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2127/2007. Comercial → |
|---|
