ICCJ. Decizia nr. 2124/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2124/2007
Dosar nr. 5385/42/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1012 din 11 mai 2006, Tribunalul Dâmboviţa a admis în pare acţiunea formulată de reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator judiciar SC C.E.M. SRL împotriva pârâtei SC P. SA, SUCURSALA P.TÂRGOVIŞTE; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.599.182.222 Rol cu titlu de despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare şi să-i restituie suma de 1.437.614.306 Rol reprezentând garanţie de bună execuţie, cu dobânda legală aferentă garanţiilor începând cu data de 23 decembrie 2003; a respins acţiunea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere aferente sumei de 2.599.182.222 Rol; a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC M.S.R. SA şi în consecinţă a obligat chemata în garanţie să plătească pârâtei suma de 2.599.182.222 Rol cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată în sumă de 56.053.822 Rol; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC P. SA BUCUREŞTI pentru punctul de lucru B.A. Floreşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu are nici un fel de vinovăţie în legătură cu accidentul produs în luna septembrie 2003 datorat calităţii necorespunzătoare a burlanelor de foraj şi livrate de chemata în garanţie SC M.S., astfel că faţă de convenţia părţilor s-a considerat că pârâta datorează reclamantei cheltuielile suplimentare ocazionate de accident şi de rezolvarea dificultăţilor apărute la Sonda nr. 477 R.
Prima instanţă a respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere de 0,07 % aferente cheltuielilor suplimentare, considerând că art. 44 din contractul nr. 7/2003 invocat de reclamantă nu este aplicabil.
În privinţa garanţiilor solicitate de reclamantă s-a constatat prin raportul de expertiză că valoarea acestora este de 1.437.614.306 Rol şi au fost reţinute din valoarea totală a fiecărei facturi aprobată la plata şi gestionate în contul curent al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator SC C.E.M. SRL cât şi pârâta S.N.P. P. SA – SUCURSALA TÂRGOVIŞTE şi prin Decizia nr. 247 din 22 noiembrie 2006 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut cu privire la apelul declarat de reclamantă că au fost interpretate judicios clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III, astfel că în mod corect Tribunalul a respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere întemeiate pe art. 44 din contractul nr. 7/2003 Tip III încheiat de părţi.
Cu privire la apelul pârâtei s-a reţinut că acordarea dobânzii legale s-a făcut în baza art. 43 C. com., coroborat cu art. 3 alin. (1) din OG nr. 9/2000 şi că valoarea garanţiei a fost acordată de instanţă în baza raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs atât reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator judicar SC C.E.M. SRL cât şi pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele şi pentru U.P.P. Târgovişte (Fosta Sucursală P. Târgovişte).
Recurenta reclamanta a invocat motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbarea în parte a sentinţei şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în procent de 0,07 %/zi pentru perioada scursă de la 23 decembrie 2003 şi până la executarea obligaţiei principale.
În dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs recurenta a susţinut că în mod greşit nu i-au fost acordate penalităţile de întârziere întrucât prevederile art. 41 - 44 din contract nu exclud cheltuielile suplimentare şi că aceste dispoziţii au fost coroborate greşit cu art. 87 din contract.
Recurenta reclamantă prin lichidator judiciar C.I.P.I.P.M., conform declaraţiei de succesiune depusă la U.N.P.I.R. în temeiul OUG nr. 86/2006 a formulat precizări cu privire la valoarea penalităţilor de întârziere.
Recurenta-pârâtă în dezvoltarea, în fapt, a motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit s-au acordat dobânzi la garanţiile constituite, mai ales că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de a constitui garanţie de bună execuţie în procent de 5 % din valoarea contractului în depozite bancare purtătoare de dobânzi aflate la dispoziţia beneficiarei, încălcând astfel art. 86 din contract, ci a reţinut o cotă de 5 % din valoarea facturilor emise de ea şi acceptate la plată de către pârâtă, sumele rămânând în continuare în contul curent al pârâtei, nepurtător de dobânzi.
S-a mai arătat că reclamanta nu a dovedit că şi-a îndeplinit obligaţia de redare în circuit a terenurilor afectate de lucrările de foraj, după restrângerea careului sondei şi că trebuia să se dea eficienţă referatului serviciului terenuri din 16 februarie 2005 întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgovişte şi că în raport de documentele depuse în apărare se impunea respingerea capătului de cerere privind restituirea garanţiei de bună execuţie şi a dobânzilor.
Intimata SC M.S.R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă.
Recurenta pârâtă a depus întâmpinare la recursul formulat de către reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Recursurile nu sunt fondate.
Referitor la recursul declarat de către reclamanta SC F.S. SA MORENI prin lichidator C.I.P.I.P.M.
În cauză, nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa s-a referit la probele administrate făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecării, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză atâta vreme cât obiectul acţiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului nr. 7/2003 Tip III, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acesta când a admis în parte pretenţiile reclamantei şi cererea de chemare în garanţie, neschimbând natura şi înţelesul acestuia.
Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel interpretând clauzele contractului nr. 7/2003 Tip III a reţinut corect că penalităţile de întârziere prevăzute de dispoziţiile art. 44 din contract priveau întârzierea achitării preţului lucrărilor constatate executate prin situaţiile de lucrări acceptate de către beneficiar, nefiind aplicabile în cazul cheltuielilor suplimentare reglementate de art. 83 din contract, cheltuieli accidentale, cu caracter însă previzibil, care au altă natură juridică.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC P. SA – ZONA DE OPERARE B. în numele şi pentru U.P.P. Târgovişte (Fosta Sucursală P. Târgovişte).
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Instanţa de apel a stabilit corect raporturile juridice dintre părţi, în cadrul contractului nr. 7/2003 Tip III, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, modalităţile şi condiţiile de plată, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
Referitor la dobânda aferentă garantei de bună execuţie ce trebuia rambursată la finalizarea lucrărilor de foraj conform art. 86 din contract se apreciază că acordarea acesteia de către instanţa de fonds-a făcut corect în baza dispoziţiilor art. 43 C. com., coroborate cu art. 3 alin. (1) din OG nr. 9/2000, dobânda fiind un accesoriu legal al creanţei dovedite de recurenta-reclamantă.
În această materie operează prezumţia că beneficiul nerealizat este egal în cuantum cu dobânda legală, care curge de drept fără vreo altă formalitate.
Motivele de recurs ce vizează nedovedirea îndeplinirii obligaţiei de redare în circuit a terenurilor afectate de lucrări de foraj şi cuantumul garanţiei nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe - referatul serviciului terenuri din 16 februarie 2005 întocmit la nivelul Sucursalei P. Târgovişte, se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, situaţie în care hotărârea recurată nu mai poate fi supusă contractului judiciar din acest punct de vedere.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.S. SA MORENI prin C.I.P.I.P.M. împotriva deciziei nr. 247 din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul pârâtei SC P. SA – Zona de Operare B. în numele şi pentru U.P.P. Târgovişte (Fosta Sucursală P. Târgovişte) împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2262/2007. Comercial → |
|---|
