ICCJ. Decizia nr. 2255/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2255/2007
Dosar nr. 3630/39/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantă SC S.I.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, a solicitat, prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la 3 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Suceava, obligarea pârâtei SC F. SRL PAŞCANI la plata sumei de 108.799 Ron reprezentând preţul utilajului livrat cu factura nr. 6238517 din 27 mai 2004 precum şi la plata dobânzii legale datorate aferentă debitului principal de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 763 din data de 14 decembrie 2005, a respins excepţiile invocate de pârâtă în apărare referitoare la necompetenţa teritorială a Tribunalului Suceava de soluţionare a cererii şi lipsa calităţii de reprezentant a împuternicitului reclamantei SC A.C. SRL, iar pe fond a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 108.799 Ron cu titlu de preţ şi 3.769 Ron cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 539 din data de 20 aprilie 2006, acelaşi tribunal a dispus completarea sentinţei nr. 763 /2005 în sensul că a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 20.798,78 Ron reprezentând dobândă legală.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate deoarece competenţa teritorială în cauză este alternativă potrivit dispoziţiilor art. 10 C. proc. civ., iar reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a fost înlăturată cu motivarea că la dosar există împuternicirile date de societatea reclamantă reprezentantului convenţional SC A.C. SRL.
Pe fondul cauzei tribunalul constată că între părţi s-au stabilit raporturi comerciale de vânzare cumpărare, în formă simplificată, prin emiterea facturii nr. 623851/2004 acceptată de pârâta şi ridicarea mărfii, astfel că pârâta datorează preţul convenit şi dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000 modificată prin Legea nr. 356/2002.
Împotriva acestor sentinţe au declarat apel ambele părţi, apelul reclamantei vizând sentinţa nr. 539/2006 de completare a hotărârii, iar apelul pârâtei vizând ambele sentinţe pronunţate de tribunal în cauză.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 94 din 25 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 539 din 20 aprilie 2006 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe pârâta la plata dobânzii legale calculată până la achitarea efectivă a debitului, precum şi la cheltuieli de judecată în sumă totală de 30.798,72 Ron majorând astfel cuantumul acordat de prima instanţă.
Apelul declarat de pârâtă a fost anulat, ca netimbrat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre soluţionarea instanţei competente Tribunalului Iaşi.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut următoarele:
- competenţa de soluţionare a cauzei aparţinea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul principal conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ.; iar în situaţia în care se aplică prevederile art. 10 C. proc. civ., competenţa aparţine tot Tribunalului Iaşi deoarece naşterea obligaţiei şi locul plăţii sunt plasate pe raza Municipiului Paşcani;
- excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei s-a soluţionat cu încălcarea dispoziţiilor art. 67 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 514/2003 referitoare la statului profesiei de consilier juridic.
- instanţa de apel a respins cererea de amânare a plăţii taxei de timbru în mod nelegal printr-o încheiere de şedinţă şi nu o încheiere de cameră de consiliu, iar asupra cererii de eşalonare a taxeu de timbru nu s-a pronunţat.
Asupra recursului.
Examinând Decizia atacată, în contextul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Prin Decizia atacată apelul declarat de pârâtă – recurentă în actuala fază procesuală, a fost anulat ca netimbrat.
2. Motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate de către pârâtă, vizează în principal soluţia adoptată de tribunal pe excepţia de necompetenţă teritorială şi lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei, excepţii invocate în apărare de această parte.
3. Sub aspectul timbrajului singura critică priveşte soluţia de respingere a cererii de amânare/eşalonare a taxei judiciare de timbru cerere formulată în apel de parte şi respinsă de instanţă.
4. Excepţia netimbrării apelului, cu consecinţa anulării cererii ca netimbrată, primează celorlalte excepţii invocate de recurentă prin cererea de recurs, ordinea în examinarea lor, fiind impusă de succesiunea firească şi logică a raţionamentelor instanţei în soluţionarea recursului, chestiunea timbrajului fiind legată de legala investire a instanţei cu calea de atac respectivă şi prin urmare are prioritate.
În alţi termeni, verificarea hotărârii instanţei de apel sub aspectul timbrajului se va face cu prioritate, examinarea celorlalte excepţii invocate fiind subsecventă soluţiei adoptate pe timbraj.
5. Sub acest aspect soluţia instanţei de apel este legală, pârâta a fost încunoştiinţată prin citaţia emisă pentru termenul din 27 septembrie 2006 despre obligaţia de a achita până la termenul statuat taxa judiciară de timbru de 1.726,24 lei şi timbru judiciar de 5 lei, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Cererea de amânare/eşalonare a plăţii taxei de timbru formulată de pârâtă, la termenul când trebuia să achite taxa de timbru datorată, a fost respinsă de instanţa de apel, hotărârea instanţei nefiind susceptibilă de vreo cale de atac şi prin urmare, critica recurentei pe acest aspect nu vizează o chestiune de nelegalitate, ci de netemeinicie, care nu poate forma obiectul contractului în actuala reglementare a recursului.
Aşa fiind, constatând că hotărârea instanţei de apel, de anulare a apelului părţii ca netimbrat este legală, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, recurenta neputând să pună în discuţie omisso medio critici vizând hotărârea primei instanţe pe aspecte ce nu au fost cenzurate în apel urmare anulării acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL PAŞCANI împotriva deciziei nr. 94 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2254/2007. Comercial → |
|---|
