ICCJ. Decizia nr. 2256/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2256/2007
Dosar nr. 16490/1/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 martie 2005 reclamanţii Sindicatul Salariaţilor din SC E. SA, sucursala P., A.G., P.E., L.S., B.Şt. şi L.D. au chemat în judecată pe pârâţii SC S. SRL Piatra Neamţ, L.I. şi C.V. şi au solicitat excluderea pârâtului L.I.a din societate, stabilirea sumei de bani la care are dreptul asociatul exclus, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 717/ E din 7 octombrie 2005, a luat act de renunţarea pârâţilor L.I. şi SC S. SRL Piatra Neamţ la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei L.D.
S-au respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâţi privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor A.G. şi Sindicatul Salariaţilor din SC E. SA şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului L.I.
S-a respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a procuratorului reclamantei L.D., respectiv L.M.
S-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor şi s-a anulat acţiunea cu privire la reclamantul B.Şt.
Prin Decizia nr. 123 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că a admis acţiunea acestora şi a dispus excluderea din SC S. SRL Piatra Neamţ a asociatului L.I. şi a obligat pe pârâta SC S. SRL Piatra Neamţ la 20 de lei către pârâtul L.I., reprezentând contravaloarea părţilor sociale.
Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată către reclamanţii P.E., L.D. şi Sindicatul Salariaţilor din SC E. SA, sucursala P. Piatra Neamţ şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că prin activitatea desfăşurată, fostul administrator al SC S. SRL a folosit capitalul, bunurile şi creditul societăţii în folosul său, împrejurare ce reprezintă o cauză de excludere din societate potrivit dispoziţiilor art. 217 lit. c) raportat la art. 80, 82 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii. Cu privire la investiţiile realizate la blocul 110 situat în Piatra Neamţ, str. Progresului s-a constatat că din expertiza efectuată a rezultat că locatorul SC U. SA a pus la dispoziţie, fără plată cantitatea de 11,60 plăci ondulate de azbociment aspect necontestat în cauză, că a existat o neconcordanţă între documentele existente în contabilitatea societăţii şi cele care s-au găsit pe teren, aşa încât sunt îndeplinite dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii reclamanţii A.G. şi P.E. şi pârâţii SC S. SRL şi L.I. au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 –10 C. proc. civ. şi au susţinut că este nelegală şi netemeinică.
La termenul de azi s-a depus la dosar o cerere prin care reclamantul A.G. renunţă la judecata recursului, iar reclamanta P.E. o declaraţie autentificată la notariat prin care renunţă la dreptul de judecată ce formează obiectul acestui dosar.
În recursul lor întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pârâţii SC S. SRL şi L.I. au susţinut că instanţa de apel a dispus excluderea din societate conform dispoziţiilor art. 217 lit. c) şi d) şi art. 80 din Legea nr. 31/1990 fără însă a se face dovada fraudei comise în dauna societăţii şi utilizarea capitalului societăţii şi a bunurilor în interes individual sau în interesul altei persoane.
S-a invocat că expertul tehnic care a efectuat lucrarea la instanţa de apel nu avea dreptul să verifice operaţiunile contabile în evidenţa societăţii, întrucât nu era de specialitate, mai mult a avut o atitudine tendenţioasă, acuzatoare şi neobiectivă şi a fost de rea credinţă când a reţinut că în magazia societăţii s-au găsit depozitate materiale care nu au putut fi justificate ca apartinând societăţii, fără a se avea în vedere că a avut numai calitatea de depozitar, proprietarul fiind SC U. SA.
Recurenţii au precizat că nici expertiza contabilă şi nici expertiza tehnică nu au stabilit un prejudiciu cert cauzat societăţii, şi deci nu rezultă cum instanţa de apel a stabilit că se face vinovat de fraudă în dauna societăţii.
Recursul pârâţilor nu este fondat.
Motivele invocate de recurenţi se referă de fapt la nemulţumirile acestora în ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică, precum şi aprecierea instanţei care a stabilit că L.I. se face vinovat de frauda comisă în daua societăţii.
Aceaste critici nu pot fi subsumate motivelor de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte legate de netemeinicie, respectiv o problemă de apreciere de către instanţă a probelor administrate în cauză.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtelor.
Conform art. 246 C. proc. civ., se va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de A.G. şi P.E. declarat împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţare la judecata recursului declarat A.G. şi P.E. împotriva deciziei nr. 123 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii L.I. şi SC S. SRL PIATRA NEAMŢ împotriva aceleiaşi decizii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2259/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2255/2007. Comercial → |
|---|
