ICCJ. Decizia nr. 2428/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2428/2007
Dosar nr. 36431/2/2005
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 3 martie 2005, reclamantul N.F.B. a chemat în judecată pe pârâtul C.O. pentru ca prin hotârârea ce se va pronunţa să se constate rezoluţiunea contractului de cesiune încheiat de părţi la 1 martie 2002 şi obligarea pârâtului la plata de daune interese rezultate din încasarea dividendelor pentru acţiunile transmise.
Prin sentinţa civilă nr. 4151 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispus rezoluţiunea contractului de cesiune intervenit între părţi la 1 martie 2002, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul redobândirii de către reclamant a calităţii de proprietar al acţiunilor ce au făcut obiectul contractului menţionat şi pe cea de acţionar al SC R.H. SA (fostă C. SA) şi a respins ca prematur formulată cererea privind daunele interese, cu cheltuieli de judecată în sumă de 232.002.003 lei în sarcina pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 459 din 12 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, atât apelul reclamantului cât şi apelul pârâtului.
Împotriva acestei soluţii, pârâtul C.O. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea, ca prematur formulat, şi a capătului de cerere privind constatarea rezoluţiunii contractului de cesiune, întrucât aceasta nu are caracter evaluabil în bani, fiind greşit aplicate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., iar pe fond trebuia reţinută compensaţia convenţională pentru datoriile dintre părţi.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâtul le face prin recursul de faţă în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În ceea ce priveşte prematuritatea capătului de cerere privind rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, corect instanţa de apel nu a primit această apărare a pârâtului, întrucât dispoziţia instanţei de a se timbra la valoare cererea accesorie (restabilirea situaţiei anterioare privind întregirea patrimoniului cu acţiunile respective) nu e de natură a stabili regimul juridic al acţiunii de faţă privind rezoluţiunea contractului de cesiune, care nu este una evaluabilă în bani.
În consecinţă, în speţă, s-a făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., susţinerile recurentului pârât fiind nefondate sub acest aspect.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, este de reţinut că, având în vedere menţiunile stabilite de părţi privind valoarea nominală de 10.097.000.347 lei a celor 35.909 acţiuni cesionate, nu poate fi contestat caracterul oneros al contractului, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea atacată.
În această situaţie, la data încheierii contractului 1 martie 2002, a devenit scadentă şi obligaţia de plată, în lipsa altei prevederi exprese, sub acest aspect.
Cum, în speţă, nu s-au făcut dovezi concludente că pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţia contractuală asumată privind plata preţului acţiunilor menţionate şi nici că s-ar fi convenit expres de comun acord o compensaţie cu alte datorii, nu pot fi primite susţinerile pârâtului privind înlăturarea măsurii rezoluţiunii contractului de cesiune în discuţie.
Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâtul recurent va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.O. împotriva deciziei comerciale nr. 459 din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2426/2007. Comercial → |
|---|
