ICCJ. Decizia nr. 230/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 230/2007
Dosar nr. 1468/1/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384/ COM din 22 iunie 2005, Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei R.A. A.C. Oradea prin care a solicitat instanţei repunerea pe rol şi continuarea judecăţii pe fond a litigiului având ca obiect contestaţia în anulare.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei A.C. suma de 103.872.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3445/1997 Judecătoria Oradea a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P. SA Oradea în contradictoriu cu intimata R. Bihor şi cu intervenienta A.C.U.S.L.C.B.L.P.P. Oradea, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 5464 din 3 iunie 1992 a Judecătoriei Oradea, declinând competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bihor, având în vedere caracterul comercial al litigiului.
Sentinţa civilă nr. 3445/1997 a Judecătoriei Oradea a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, prin Decizia civilă nr. 53/A/1998 a Tribunalului Bihor şi Decizia civilă nr. 741/R/1998 a Curţii de Apel Oradea.
La Tribunalul Bihor s-a format dosarul nr. 3404/1997 având ca obiect contestaţia în anulare având ca părţi contestatoarea SC P. SA, intimatele R.A.G.C.L. Bihor şi A.C.
În şedinţa publică din 10 decembrie 1997, în prezenţa părţilor instanţa a consemnat că dosarul are ca obiect soluţionarea pe fond a cauzei şi a dispus suspendarea acesteia în condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 53/A/1998 a Tribunalului Bihor, iar prin sentinţa civilă nr. 497/P/14 septembrie 2000 s-a constatat perimarea litigiului.
Prin urmare, cum părţile au cunoscut că litigiul se poartă pe fond, cererea de repunere pe rol şi continuarea judecăţii litigiului formulată de reclamantă este lipsită de obiect şi inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 255 şi 258 alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 143/ A-C din 6 decembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta R.A. A.C. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 384/ COM din 22 iunie 2005, a Tribunalului Bihor Oradea pe care a modificat-o în parte, în sensul că a redus cheltuielile de judecată acordate pârâtei A.C. la suma de 53.872.000 ROL, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
A compensat în parte cheltuielile de judecată şi a obligat reclamanta R.A. A.C. Oradea la plata sumei de 2.104.000 ROL cheltuieli de judecată în apel în favoarea pârâtei A.C.
Instanţa de control judiciar a reţinut în privinţa apelului formulat de reclamantă că există suficiente indicii din care rezultă faptul că în dosarul nr. 3404/1997 al Tribunalului Bihor din eroare a fost calificată greşit calitatea părţilor şi obiectul cauzei ca fiind soluţionarea contestaţiei în anulare.
Sub aspectul obligării reclamantei la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că faţă de complexitatea şi obiectul cauzei, nu se justifică obligarea acesteia la plata sumei de 100.000.000 lei onorariu de avocat, reducând suma la 50.000.000 lei, deoarece apelul a fost admis numai cu privire la cheltuielile de judecată, sentinţa apelată rămânând nemodificată sub aspectul soluţionării cererii principale.
Nemulţumite de această decizie reclamanta şi intervenienta A.C. au declarat recursuri solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta reclamantă SC C.A.C. Oradea SA Oradea critică Decizia din apel, susţinând că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că prin formarea dosarului nr. 3404/1997 Tribunalul Bihor a avut în vedere soluţionarea acţiunii principale, când din toate actele şi încheierile rezultă că obiectul dosarului l-a constituit contestaţia în anulare.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, apreciază că reducerea acestora numai cu 50 % este netemeinică şi nelegală, în raport de calitatea Asociaţiei de intervenientă şi nu de pârâtă, că suma cerută ca onorariu de avocat este exagerat de mare, şi că nu se impunea obligarea sa la cheltuieli de judecată.
Recurenta intervenientă A.C.U.S.L.C.B.L.P. Oradea, în recursul său, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că în mod greşit instanţa de apel i-a redus cheltuielile de judecată, aspect ce echivalează în opinia sa cu modificarea clauzelor contractului de asistenţă juridică, nesocotindu-se dispoziţiile Legii 51/1995 şi art. 274 şi 276 C. proc. civ., compensând cheltuielile de judecată efectuate la fond şi în apel.
La dosar au depus întâmpinări recurenta intervenientă şi intimata pârâtă SC P. SA Oradea, solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Prima critică a recurentei reclamante prin care susţine că obiectul dosarului nr. 3404/1997 al Tribunalului Bihor l-a constituit o contestaţie în anulare nu poate fi reţinută, în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 3445/1997 a Judecătoriei Oradea, definitivă şi irevocabilă a fost soluţionată contestaţia în anulare şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bihor, avându-se în vedere caracterul comercial al litigiului.
Prin urmare dosarul nr. 3404/1997 al Tribunalului Bihor format după admiterea contestaţiei în anulare nu putea să aibă ca obiect decât soluţionarea acţiunii principale formulată de reclamanta R.A.G.C.L., chiar dacă din eroare a fost calificată greşit calitatea părţilor şi obiectul cauzei ca fiind soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Mai mult decât atât, sentinţa civilă nr. 497 din 14 septembrie 2000, prin care Tribunalul Bihor a constatat perimarea acţiunii, nu a fost atacată de nici una din părţi, rămânând irevocabilă.
Or, cererea de repunere pe rol a reclamantei a fost înregistrată la instanţa de fond la 15 martie 2005, după aproximativ 8 ani de la restituirea de către Curtea de Apel Oradea la Tribunalul Bihor a dosarelor în vederea continuării judecăţii prin adresa nr. 2131 din 5 noiembrie 1998.
În privinţa motivului de recurs referitor la analiza probelor depuse la dosar, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea constată că această critică formulată prin recursul înregistrat de reclamantă la 12 ianuarie 2006 este ulterioară modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, astfel încât acesta nu mai poate fi analizat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Or, în raport de dispoziţiile legale menţionate critica recurentei reclamante ce vizează greşita obligare a societăţii sale la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta Asociaţia de Cooperare în raport de calitatea procesuală a acesteia şi de obiectul cererii sale de chemare în judecată va fi înlăturată.
Recursul intervenientei A.C.U.S.E.L.C.B.L. Oradea este fondat.
Astfel critica formulată de intervenientă şi încadrată de aceasta în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susţine că în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 274 şi 275 C. proc. civ., privind reducerea cheltuielilor de judecată acordate societăţii sale de instanţa de fond, care a hotărât şi compensarea lor, este întemeiată.
Din examinarea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate de recurenta intervenientă, rezultă că în mod greşit instanţa de apel, în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., i-a redus cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond în sumă de 103.872.000 lei reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, în raport de soluţia pronunţată.
Prin urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei, să admită recursul intervenientei, să modifice Decizia din apel în sensul respingerii apelului reclamantei, înlăturării compensării cheltuielilor de judecată şi obligării reclamantei la 2.710,4 lei cheltuieli de judecată în apel către intervenientă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 555,28 lei către intimata pârâtă SC P. SA Oradea şi va lua act că recurenta intervenientă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A.C. Oradea SA Oradea împotriva deciziei nr. 143/ A-C din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de intervenienta A.C.U.S.E.L.C.B.L. Oradea împotriva aceleeaşi decizii pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C.A.C. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 384 din 22 iunie 2005 a Tribunalului Bihor Oradea.
Înlătură compensarea cheltuielilor de judecată dispusă de instanţa de apel şi obligă apelanta reclamantă SC C.A.C. Oradea la 2.710,4 lei cheltuieli de judecată către intervenienta A.C.U.S.E.L.C.B.L. Oradea.
Obligă recurenta reclamantă SC C.A.C. Oradea la 555,28 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC P. SA Oradea.
Ia act că intervenienta nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 227/2007. Comercial → |
|---|
