ICCJ. Decizia nr. 2262/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2262/2007
Dosar nr. 26595/3/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 decembrie 2004, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE a solicitat obligarea pârâtei SC A.C. SRL la plata sumei de 2.525.176.812 lei reprezentând neexcecutarea în totalitate a obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de execuţie lucrări nr. 14 T din 29 august 2003 încheiat cu Unitatea Militară 020310 şi la plata cheltuielilor de judecată.
În termen legal pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 943.070.193 lei reprezentând diferenţa rezultată din contravaloarea lucrărilor executate pentru 4 şoproane metalice existente, infrastructura celui de-al 5-lea şopron aflat în litigiu, contravaloarea comandată a rigidizărilor şi tiranţilor, plus suma plătită la 31 decembrie 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4415 din 28 octombrie 2005, a respins cererea principală şi cea reconvenţională, ca neîntemeiate, şi a obligat pe reclamanta-pârâtă la 2500 Ron cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei-reclamante.
Hotărârea a fost confirmată prin Decizia nr. 648 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în urma respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant.
S-a reţinut în considerentele deciziei că nu se poate reţine vinovăţia pârâtei în producerea accidentului, cât timp aceasta prin adresa nr. 129 din 24 octombrie 2003 a făcut cunoscut reclamantei că din subansamblele structurii metalice lipsea o parte, iar o altă parte se aflau într-o stare avansată de uzură.
Conducerea U.M. 02031 Bucureşti a fost atenţionată că montajul tablei pe acoperişul şoproanelor va încărca structura metalică existentă şi în condiţii deninsoare şi vânt există riscul prăbuşirii construcţiilor, situaţie de fapt ce a fost reţinută şi în cuprinsul expertizei efectuate în cauză.
Împotriva acestei decizii reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacată în sensul admiterii apelului şi obligării intimatei vinovată de producerea pagubei la plata integrală a prejudiciului.
A susţinut recurenta că intimata nu a încheiat un contract de asigurare care ar fi acoperit prejudiciul, aşa cum s-a obligat prin art. 20 din contractul nr. 14T din 29 august 2003.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a încheiat actul adiţional care să cuprindă subansambelele necesare siguranţei şopronului aşa cum s-a obligat deşi din actul adiţional nr. 2 din 10 noiembrie 2003 aflat la dosar rezultă că intimata este cea care a cerut un termen pentru finalizarea confecţionării şi montării elementelor de rigidizare a lucrării, cu toate că recurenta a solicitat prin telefaxurile din 4 noiembrie şi respectiv 14 noiembrie 2003 rezolvarea acestei probleme.
A invocat recurentul că intimata este cea care nu a respectat obligaţia asumată la art. 12.4 şi 12.5 din contract privind remedierea problemelor ivite pe parcursul executării contractului şi mai mult a cerut prelungirea termenului de finalizare a lucrărilor prin actele adiţionale nr. 1 din 10 octombrie 2003 şi nr. 2 din 10 noiembrie 2003.
Recurentul a precizat că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii în sensul că deşi se reţine că prejudiciul suferit de acesta a fost probat prin expertiză judiciară, menţine sentinţa instanţa de fond în care s-a constatat că paguba nu a fost dovedită. Că deşi a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului prejudiciului suferit şi a omologat raportul de expertiză, în mod greşit nu a modificat hotărârea instanţei de fond.
Prin întâmpinare intimata SC A.C. SRL a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect ambele instanţe au reţinut în raport de probele administrate în cauză că prăbuşirea şopronului s-a datorat culpei recurentului care nu a pus la dispoziţia executantului elementele de siguranţă aşa cum s-a obligat prin contract şi din această cauză unul din şoproane s-a prăbuşit şi-a avariat 8 autocamioane.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă, recurentul critică modul în care instanţa de apel (ca şi cea de fond) a interpretat clauzele contractului de execuţie de lucrări nr. 14T din 29 august 2003 actele adiţionale încheiate la acesta şi raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi a stabilit că intimata – pârâtă nu are culpă în accidentul produs la 4 februarie 2004 prin prăbuşirea unuia dintre şoproanele care a avariat 8 autocamioane.
Criticile invocate de recurent nu pot fi subsumate motivelor de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte legate de netemeinicie respectiv o problemă de apreciere a probelor administrate de instanţă şi nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Susţinerea recurentului întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii întrucât se reţine că prejudiciul suferit de acesta a fost probat prin expertiză judiciară şi cu toate acestea se menţine sentinţa instanţei de fond în care s-a constatat că paguba nu a fost dovedită, nu este fondată.
Astfel, în considerentele deciziei s-a reţinut numai că s-a dispus la această instanţă efectuarea unei expertize care a stabilit că prejudiciul se compune din două sume, dar care nu se pot recupera de la intimata-pârâtă deoarece aceasta nu este vinovată de prăbuşirea şopronului, şi din această cauză nu a schimbat nici hotărârea instanţei de fond.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
Se va respinge cererea recurentului-reclamant privind restituirea taxei judiciare de timbru, întrucât acesta nu a depus la dosar chitanţa în original privind achitarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII BUCUREŞTI – U.M. 02031 împotriva deciziei comerciale nr. 648 din 4 decembrie 2006 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant MINISTERUL APĂRĂRII BUCUREŞTI – U.M. 02031 privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2124/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2264/2007. Comercial → |
|---|
