ICCJ. Decizia nr. 2266/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2266/2007
Dosar nr. 10452/2/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă .
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul C.I. a solicitat obligarea pârâtei S.N.T. R. SA D.T. GIURGIU la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a încasat prestaţia pentru telefon şi a procedat nelegal la emiterea facturilor.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din data de 20 iulie 2000 Tribunalul Giurgiu a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor privind procedura de citare, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 3186 din 8 noiembrie 2000, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Giurgiu. Instanţa de apel a caracterizat litigiul ca fiind de natură civilă, ce poate determina obligaţia de plată în condiţiile răspunderii civile delictuale.
Judecătoria Giurgiu, astfel investită, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 3369 din 25 septembrie 2002, a respins acţiunea formulată de către reclamant.
Sentinţa a fost recurată de către reclamant, iar în faţa tribunalului s-au formulat cereri de modificare acţiunii, prin care reclamantul a precizat că întelege să solicite despăgubiri determinate de practicile comerciale abuzive ale pârâtei, constând în impunerea taxei de abonament şi modificarea acesteia în mod nepermis, fără justificare, în lipsa de respect faţă de sesizările pe care le-a adresat şi faţă de calitatea reclamantului de consumator, în facturarea şi încasarea unor sume disproporţionate faţă de calitatea serviciilor, toate acestea concurând în timp la lezarea sănătăţii şi demnităţii sale.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia nr. 278 din 13 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de către reclamant.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs a formulat cerere de revizuire recurentul C.I., în temeiul art. 322 C. proc. civ., înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admitând excepţia de necompetenţă materială a instanţei, prin Decizia comercială nr. 745/ R din 17 februarie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Tribunalul Giurgiu, examinând cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 278 din 13 noiembrie 2003, a reţinut că nu poate fi atacată pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârea instanţei de recurs, care nu evocă fondul. În consecinţă, în baza art. 322, 323 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către recurent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, înregistrat la data de 7 august 2006 pe rolul secţiei a IX-a civilă, iar ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Curtea, analizând cererea formulată a constatat că prin hotărârea recurată s-a soluţionat cererea de revizuire a unei decizii pronunţate în recurs, irevocabilă şi în consecinţă prin Decizia comercială nr. 401 din 23 februarie 2007 a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de către recurent.
La data de 16 aprilie 2007, C.I. a înregistrat o nouă cerere de recurs, împotriva deciziei nr. 401 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, este de observat că hotărâre atacată, pronunţată de o instanţă de recurs, urmare soluţionării cererii de revizuire este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 şi nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa find, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate şi în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul C.I. împotriva deciziei comerciale nr. 401 din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2278/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2265/2007. Comercial → |
|---|
