ICCJ. Decizia nr. 2278/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2278/2007
Dosar nr. 7770/2/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comerciale nr. 219 din data de 11 octombrie 2006, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de SA Z. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. BUCUREŞTI, a admis contestaţia şi a anulat somaţia nr. 775287 din 3 iulie 2006 emisă de intimată în baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 32 din 21 noiembrie 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 32 încheiat de părţi la 21 noiembrie 2001, SA Z. SA a dobândit un număr de 438.025 acţiuni reprezentând 99,9311 % din capitalul social al SC A.F. SA, obligându-se să efectueze în societatea a cărui acţionar majoritar a devenit, investiţii/ aport de capital eşalonate pe o perioadă de doi ani, respectiv 2002, 2003, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 50 % pe an pentru suma angajată şi nerealizată.
Că, în 28 noiembrie 2005, intimata emite o primă somaţie cumpărătoarei pentru penalităţile datorate nerealizării obligaţiei investiţionale asumată de aceasta, somaţie care a fost anulată prin sentinţa comercială nr. 8812006 a Curţii de Apel Bucureşti, urmare constatării că Societatea cumpărătoare şi-a realizat investiţiile stabilite prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni.
În raport de cele statuate, cu caracter definitiv prin sentinţa comercială nr. 88/2006, instanţa apreciază că cea de-a doua somaţie emisă de intimata la data de 3 iulie 2006 pentru penalităţi datorate neexecutării aceloraşi obligaţii investiţionale, nu îşi are fundament legal şi se impune anularea sa.
Împotriva acestei sentinţe intimata a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii contestaţiei la executare formulate.
Recurenta şi-a întemeiat criticile de nelegalitate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la investiţii în cuantumul şi la termenele stipulate prin art. 9.5 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 32/2001, contract care constituie titlu executoriu, astfel ca suma ce a făcut obiectul somaţiei nr. 77528 din 3 iulie 2006 este executorie.
- Sub un alt aspect recurenta a arătat că intimata nu a transmis toate documentele privind realizarea investiţiilor aferente anilor 2002-2003 deşi i s-a solicitat în mai multe rânduri completare documentaţiei.
Judecata recursului în prezenta cauză a fost suspendată la data de 16 februarie 2007 în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 64/2005, excepţie formulată de intimată şi a fost repusă pe rol la 10 mai 2007 urmare soluţionării excepţiei prin Decizia nr. 380 din 17 aprilie 2007 a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Dezlegarea dată litigiului de instanţa fondului s-a fundamentat pe autoritatea de lucru judecat conferită de sentinţa comercială nr. 88/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, care a statuat că societatea cumpărătoare nu datorează penalităţi în temeiul art. 9.5 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 32/2001, în ceea ce priveşte realizarea investiţiilor asumate, deoarece acestea au fost realizate în totalitate la termenele stipulate în contract.
2. Cum autoritatea de lucru judecat semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată că exprimă adevărul, soluţia instanţei este legală.
Potrivit sentinţei comerciale nr. 88/2006, a Curţii de Apel Bucureşti, chestiunea investiţiilor asumate de cumpărătoare prin contractul de vânzare cumpărare acţiuni a fost tranşată stabilindu-se îndeplinirea lor la termenle şi în cuantumul convenit.
3. Chiar dacă, sentinţa nr. 88/2006 nu a rămas irevocabilă, beneficiază de prezumţia de lucru judecat, care se ataşează hotărârii din momentul pronunţării ei şi până la respingerea căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, sentinţa nr. 88/2006 este definitivă şi executorie şi prin urmare, produce efecte sub aspectul exclusivităţii şi al executorialităţii.
4. Distinct de aceste considerente ce ţin de examinarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti care împiedică judecarea unui nou litigiu între aceleiaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, trebuie precizat că recurenta prin motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, nu critică sentinţa fondului pe aspectele de fapt şi de drept pe care instanţa îşi argumentează soluţia, cu referire la sentinţa comercială nr. 88/2006, ci se referă la aspecte ce nu au făcut obiect de analiză de către prima instanţă, şi prin urmare nu pot face obiectul controlului de legalitate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 219 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2266/2007. Comercial → |
|---|
