ICCJ. Decizia nr. 335/2007. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 335/2007

Dosar nr. 10743/1/2006

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 487/ E din 16 septembrie 2005, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. pentru anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 octombrie 2004 a SC A.T.F. SA.

Reclamanta a formulat apel şi a solicitat schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată, invocând nelegalitatea hotărârii.

Prin Decizia nr. 2/ A/COM din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelul ca nefondat,

Raportându-se la dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, dar şi la textele din lege pretins încălcate, instanţa de apel a reţinut că hotărârea A.G.E.A. a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 117 alin. (2), (3) şi (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, privitoare la convocarea adunării, de vreme ce reprezentantul reclamantei a fost prezent la şedinţă şi a aprobat alături de ceilalţi acţionari, în unanimitate de voturi, ordinea de zi cât şi majorarea capitalului social şi schimbarea sediului societăţii, ceea ce demonstrează că a fost informat .

De asemenea, modificarea actului constitutiv în privinţa noii structuri a capitalului social conţine toate menţiunile referitoare la aportul în natură şi în lei, divizând în acţiuni, valoarea nominală a fiecărei acţiuni, repartizarea acţiunilor pe acţionari şi cota fiecăruia de participare, susţinerile din acest punct de vedere cât şi faptul că nu ar rezulta modalitatea de evaluare a aportului în natură neavând suport în probe încât, s-a tras concluzia că hotărârea instanţei de fond este dată cu respectarea Legii nr. 31/1990, republicată şi din acest punct de vedere.

Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri şi a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

A susţinut că, faţă de motivele de nulitate absolută invocate, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 131 alin. (21) din Legea nr. 31/1990, modificată, care se referă la dreptul oricărei persoane interesateă de a ataca hotărârea, nemaifiind necesară îndeplinirea condiţiilor de la alin. (2) ale aceluiaşi articol, reţinute de instanţa de fond şi de apel astfel că, sub acest aspect, hotărârea este nelegală. Mai mult, aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă, la pct. 1 de pe ordinea de zi, reprezentantul societăţii recurente a votat „împotrivă" şi nu „pentru", iar votul a fost consemnat în procesul verbal, situaţie în care s-a aflat şi acţionarul A.D.S. Bucureşti, aspect recunoscut şi de pârâtă, încât, societatea avea calitatea să promoveze acţiunea în anulare.

Din punctul de vedere al încălcării dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 R, a susţinut că instanţa de apel, prin soluţia dată raportat la probele administrate, a nesocotit dispoziţiile imperative ale art. 117 alin. (2), (3), (7) şi (8), respectiv art. 210, art. 211 şi 212, art. 126 şi art. 207 raportat la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,r.

Astfel, art. 117 alin. (2), (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 R, prevede că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării în M. Of. şi într-unul din ziarele locale de largă răspândire, iar convocarea va cuprinde ordinea de zi cu menţionarea expresă a tuturor problemelor care vor face obiectul adunării şi textul integral când este vorba de modificarea actului constitutiv.

Faţă de caracterul imperativ al acestor norme, nelegal, a reţinut instanţa de apel că nerespectarea acestor norme s-ar fi acoperit prin participarea la vot a recurentei reclamante.

În privinţa majorării de capital, potrivit art. 211 alin. (1) din lege, acţiunile emise pentru majorarea de capital vor fi oferite spre subscriere în primul rând acţionarilor existenţi, aceştia putându-şi exercita dreptul de preferinţă, ori, această obligaţie a pârâtei nu a fost îndeplinită şi nici nus-a făcut dovada unor motive temeinice în sensul art. 212 alin. (1) pentru ridicarea dreptului de preferinţă, iar în cazul majorării cu aport în natură era necesară, în prealabil, conform art. 210 evaluarea aporturilor şi aprobarea lor într-o adunare generală separată ceea ce în cauză nu există, operaţiunea de majorare fiind făcută doar în interesul acţionarului majoritar, care trebuia să se abţină de la vot, conform art. 126 şi fără ca patrimoniul societăţii să fi fost reevaluat.

Sub acest din urmă aspect, era necesară atât evaluarea capitalului cât şi a bunurilor mobile aduse ca aport, la zi, cu stabilirea unei prime de aport şi de emisiune corespunzătoare valorii reale a acţiunilor.

Referitor la aprobarea vânzării de active din patrimoniul societăţii nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor rezultate din lege privind fundamentarea economică, evaluarea şi preţul de vânzare.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În privinţa calităţii procesuale active a recurentei reclamante şi a aplicării greşite a dispoziţiilor art. 131 alin. (21) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 163/2003 (denumit art. 132 după republicare) se constată că instanţele au soluţionat acţiunea în anulare, pe fond, încât raportarea instanţelor în motivarea acestora şi la aceste dispoziţii legale este lipsită de consecinţe juridice în planul soluţiei date şi deci, nu se poate reţine vreo încălcare a legii din acest punct de vedere.

S-a invocat şi încălcarea art. 117 alin. (2), (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, republicată instanţa de apel reţinând, în esenţă, cu privire la această susţinere ca şi instanţa de fond că recurenta reclamantă a fost informată, cu privire la convocare, de vreme ce a fost prezentă şi a votat alături de ceilalţi acţionari, în unanimitate.

Este adevărat că, publicitatea creează o prezumţie privind cunoaşterea ordinii de zi a adunării generale, iar prezenţa tuturor acţionarilor este o realitate care înlocuieşte această prezumţie, de la dispoziţiile imperative ale art. 117 alin. (2), (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, neputându-se deroga decât în condiţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Pentru aplicarea art. 121 din aceeaşi lege, este însă esenţială prezenţa tuturor acţionarilor ori, în cauză, aşa cum rezultă cu evidenţă din procesul verbal al adunării şi recunoaşte şi pârâta la interogatoriu nu au fost prezenţi toţi acţionarii, iar recurenta reclamantă nu a votat „pentru" încât, nu se poate reţine incidenţa textului în speţă şi deci nevalabilitatea hotărârii A.G.A., trebuie pusă în discuţie şi reţinută, de vreme ce, nu s-a procedat conform art. 117 alin. (2), termenul de convocare fiind mai mic de 15 zile, nu s-a publicat convocarea atât în M. Of. al României cât şi într-un ziar de largă răspândire, conform art. 117 alin. (3) şi nu s-a prevăzut în ordinea de zi textul integral al propunerilor privind modificarea actului constitutiv constând în majorarea capitalului social, ci doar menţiunea „diverse", ceea ce contravine art. 117 alin. (7) şi (8) din aceeaşi lege.

În privinţa regulilor aplicabile majorării de capital, art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în numerotarea dată după republicarea legii (art. 210) se prevede că bunurile care constituie aport în natură vor fi supuse în prealabil evaluării de către experţii desemnaţi de adunarea generală ori, aşa cum s-a arătat, în cauză, nu s-a dovedit îndeplinirea acestor cerinţe imperative, majorarea capitalului social, nefiind nici măcar trecută pe ordinea de zi a adunării generale extraordinare iar hotărârea nu cuprinde descrierea aporturilor în natură conform art. 215 alin. (4).

Astfel, precizarea făcută în procesul verbal şi hotărârea adunării generale potrivit căreia majorarea se face cu suma de 786.575.000 lei reprezentând aport în natură (maşini şi utilaje agricole) în baza obligaţiilor asumate de acţionarul SC I.C.K. SA Paşcani prin actul adiţional nr. 1 din 9 mai 2003 la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 21 din 28 martie 2002 nu este concludentă în această privinţă prin urmare, chiar dacă majorarea capitalului se conturează ca o obligaţie pentru acţionarul majoritar şi deci trebuie realizată aceasta presupune în acelaşi timp respectarea dispoziţiilor legale în materie.

S-a mai susţinut că s-a încălcat dreptul de preferinţă, dar potrivit art. 218 din Legea nr. 31/1990, republicată (art. 211 – art. 212 anterior renumerotării), în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A., dreptul de preferinţă încetează, dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură astfel că, nu se poate reţine vreo încălcare a legii din acest punct de vedere, textele de lege la care face trimitere recurenta-reclamantă nefiind incidente în cauză.

Cât priveşte vânzarea activelor susţinerile recurentei sunt de asemenea fondate, documentaţia depusă la dosar nedovedind dacă activele au fost evaluate şi care este valoarea minimă la care vor fi vândute.

Faţă de cele arătate în precedent, criticile recurentei reclamante sunt fondate, subsumându-se doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ. astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis şi Decizia va fi schimbată în sensul că se admite apelul, se va schimba sentinţa instanţei de fond şi se va admite acţiunea, anulându-se hotărârea A.G.E.A. din 6 octombrie 2004 a SC A.T.F. SA.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 2 din 8 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi pe care o modifică.

Admite apelul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva sentinţei nr. 487 din 16 octombrie 2005 a Tribunalului Iaşi. Schimbă în tot sentinţa Tribunalului Iaşi nr. 487 din 16 octombrie 2005 în sensul că anulează hotărârea A.G.E.A. din 6 octombrie 2004.

Obligă intimata-pârâtă sc a.t.f. sa Războieni să plătească suma de 62 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 335/2007. Comercial