ICCJ. Decizia nr. 244/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 244/2007
Dosar nr. 465/57/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 93/ CA din 1 martie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei invocată de pârâtă.
A respins ca prescrisă acţiunea reclamantei E.M. Petrila împotriva pârâtei SC A.I.P. SRL Petroşani, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.649.423.793 lei ROL, reprezentând suma achitată în plus ca diferenţă între total sume pretinse şi facturate prin devizele de reparaţii pentru 2000 - 2002 şi justa evaluare a prestaţiei la tarifele practicate de SC E. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în baza procesului verbal nr. 7 din 10 decembrie 2002, că verificarea efectuată a cuprins perioada 2000 – sem. I 2002, că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut până la sfârşitul sem. II 2002 şi că reclamanta a introdus acţiunea la 28 noiembrie 2005, dată în raport de care aceasta este prescrisă conform Decretului nr. 167/1958.
Prin Decizia civilă nr. 101/ A din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Instanţa de control judiciar a reţinut că dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data efectuării plăţii apreciată ca nedatorată, şi nu la data înregistrării la C.N.H. SA a procesului verbal nr. 7 din 10 decembrie 2002 încheiat de D.C.F. Deva, acţiunea fiind prescrisă potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1998, nefiind incidente dispoziţiile art. 8 din acelaşi act normativ, pârâta nefiind autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, aşa cum susţine reclamanta.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta C.N.H. SA E.M.P. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în fond, admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că în mod greşit instanţele au admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, avându-se în vedere că dreptul său la acţiune începe să curgă de la data la care societatea sa a cunoscut producerea prejudiciului, respectiv 30 decembrie 2002, data când s-a înregistrat procesul verbal nr. 7 din 10 decembrie 2002 întocmit de organele de control fiscal.
Recurenta reclamantă a precizat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Recursul reclamantei este fondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea hotărârilor conform art. 304 C. proc. civ., urmând a se admite recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susţine că Decizia din apel este lipsită de temei legal şi că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că în cauză operează răspunderea civilă delictuală este întemeiat.
Faţă de situaţia de fapt, Curtea apreciază că în speţă sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de art. 998 C. civ., care instituie răspunderea civilă delictuală, fiind incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Dreptul la acţiune al reclamantei a luat naştere la data înregistrării procesului-verbal întocmit de organele de control fiscal respectiv la 10 decembrie 2002, data constatării prejudiciului suferit, de la care începe să curgă de altfel şi termenul de prescripţie, astfel că în raport de data înregistrării acţiunii reclamantei la Tribunalul Hunedoara, 28 noiembrie 2005, aceasta a fost formulată în termen.
Avându-se în vedere situaţia creată şi că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului cauzei în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, or în cauza de faţă acestea nu au fost stabilite, instanţele pronunţându-se pe excepţia prescripţiei, urmează a se admite recursul, a se modifica Decizia şi desfiinţa sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi criticile şi apărările părţilor, va avea în vedere şi susţinerile pe care reclamanta le face în recurs, pentru stabilirea cadrului procesual real.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Exploatarea Minieră Petrila, jud. Hunedoara împotriva deciziei nr. 101/ A din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleeaşi părţi.
Desfiinţează sentinţa civilă nr. 93/ CA din 1 martie 2006 a Tribunalului Hunedoara şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 234/2007. Comercial → |
|---|
