ICCJ. Decizia nr. 265/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 265/2007
Dosar nr. 38963/2/2005
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 18944/2003, reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii de drept a menţiunii de radiere din registrul comerţului a SC R.C. SRL.
Prin sentinţa nr. 4252 din 17 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, reţinând că prin încheierea nr. 7774 din 19 noiembrie 2001 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a constatat dizolvarea de drept a societăţii pârâte în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 314/2001 şi s-a dispus, în baza art. 5 din aceeaşi lege, radierea din registrul comerţului. Radierea din oficiu s-a efectuat conform înregistrării nr. 62653 din 29 martie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 167 din 28 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de A.F.P. sector 3 împotriva sentinţei comerciale nr. 4252 din 17 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Articolul unic din Legea nr. 428/2002 pentru aplicarea OUG nr. 181/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, devenit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 181/2001 are caracter retroactiv şi, prin aceasta, contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Din interpretarea textului indicat rezultă că aceasta urmează a-şi găsi aplicare cu privire la radierile deja operate, aşadar pentru trecut, extinzându-şi domeniul de incidenţă asupra unor situaţii juridice finalizate anterior intrării sale în vigoare, făcând parte din categoria aşa numitelor facta preterita.
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti a declarat recurs.
Criticile formulate vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate, susţinându-se că, Legea nr. 428/2002 nu cuprinde menţiuni din care să rezulte că s-ar aplica doar pentru societăţile care au fost radiate anterior intrării ei în vigoare, scopul apariţiei acestei legi fiind îndreptarea şi completarea deficienţelor Legii nr. 314/2001 şi ale OUG nr. 181/2001, respectiv pentru a se da posibilitatea recuperării creanţelor statului şi ale altor creditori de la societăţile radiate pentru nemajorarea capitalului social.
Se susţine că A.F.P. Sector 3 Bucureşti are natura juridică a unei acţiuni în constatarea unui fapt dispus în mod imperativ prin lege, respectiv prin Legea nr. 428/2002.
Legea nr. 428/2002 dispune, în mod imperativ, că este nulă de drept, respectiv prin efectul legii, menţiunea de radiere a tuturor societăţilor comerciale pentru care s-a făcut dovada cu înscrisuri că au datorii la bugetul statului sau faţă de alţi creditori.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în cauză nefiind întrunite situaţiile prevăzute de dispoziţia invocată.
Critica recurentei în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, nu poate fi reţinută; intenţia legiuitorului de a acţiona asupra trecutului rezultă, din utilizarea instituţiei nulităţii, care, prin definiţie, intervine pentru încălcarea unor condiţii legale imperative ale încheierii actului juridic şi operează retroactiv, lipsind de eficienţă respectivul act, chiar de la data încheierii sale, ca şi cum nu ar fi fost niciodată încheiat.
Or, în măsura în care condiţia, ca societatea comercială să nu aibă datorii, nu fusese prevăzută de legislaţia în vigoare la data radierii, instituirea sa, printr-o normă ulterioară, constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, confirmând caracterul retroactiv.
Prin reglementarea adoptată, s-a intenţionat repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv readucerea în fiinţă a societăţilor comerciale debitoare, care redobândind, cu caracter retroactiv, prin efectul nulităţii radierii, calitatea de subiect de drept, poate fi urmărită de creditorii săi.
În consecinţă, pentru motivele reţinute, se vor înlătura criticile recurentei şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 167 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. a sectorului 3 Bucureşti, împotriva deciziei nr. 167 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 263/2007. Comercial → |
|---|
