ICCJ. Decizia nr. 270/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 270/2007
Dosar nr. 8336/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 664 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta SC T.C.I. SRL Braşov.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin Decizia nr. 66/2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta şi prin Decizia nr. 1636 din 11 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul.
Prin contestaţia formulată la 22 mai 2006, SC T.C.I. SRL Braşov a solicitat anularea deciziei nr. 1636 din 11 mai 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 2247/2005, în contradictoriu cu SC A. SA Zlatna şi A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care deşi nu a fost indicat, rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, precum şi asupra nulităţii absolute a hotărârilor atacate ca urmare a nulităţii absolute a mandatului de reprezentare emis de A.V.A.S.
S-a mai arătat că instanţa nu a cercetat toate motivele de modificare a deciziei atacate încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a invocat că dezlegarea dată cu privire la modul de interpretare al dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicată este rezultatul unei greşeli materiale şi că instanţa de recurs s-a aflat în eroare cu privire la motivele de nulitate invocate de recurentă şi că în temeiul prevederilor art. 128 alin. (2) şi art. 130 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată prevalau motivele de nulitate absolută a convocării şi desfăşurării adunării generale a acţionarilor care se referă la dispoziţiile art. 122, 177, 115, 113, 199 din Legea nr. 31/1990 republicată şi la dispoziţiile art. 31, 33, 34, 124, 153 din Legea nr. 137/2002, faţă de motivele care priveau adoptarea hotărârilor şi punerea lor în aplicare.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Intimata SC A. SA Zlatna a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi interpretare a dispoziţiilor legale.
În speţă, contestatoarea a invocat o greşită analizare a motivelor de nulitate a hotărârilor adoptate de A.G.A. şi o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, erori de drept ce nu pot fi analizate în cadrul contestaţiei în anulare.
Cât priveşte ce de-al doilea motiv al contestaţiei, art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază, ca nefondat, deoarece, din considerentele deciziei atacate rezultă că au fost analizate criticile invocate de recurentă, fundamentate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Promovarea acestei căi de atac extraordinare de către contestatoare este rezultatul unei interpretări greşite a acestor dispoziţii legale, sub acest aspect, fiind necesară sublinierea deosebirii dintre motivele de casare sau modificare şi argumentele de fapt şi de drept, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt subsumate motivului de casare sau modificare pe care-l sprijină.
Cu privire la critica prin care recurenta a susţinut că instanţele nu au observat că era în drept să pretindă anularea hotărârilor A.G.A. întrucât a invocat un motiv de nulitate absolută, instanţa de recurs a reţinut că acest motiv a fost examinat de instanţa de apel care a constatat în baza probelor de la fond şi a prevederilor contractului de mandat că susţinerile sunt nefondate întrucât în baza art. 1.13 din contractul de mandat general s-a emis un mandat special pentru adoptarea hotărârii de dizolvare şi lichidare a SC A. SA.
Cu această motivare, instanţa de recurs a răspuns criticii recurentului.
De asemenea, nu se poate reţine nici faptul că instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 307 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care acesta nu a fost indicat de recurentă şi nici nu se regăseşte clar în dezvoltarea în fapt a recursului.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază contestaţia în anulare ca nefondată, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.C.I. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 1636 din 11 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Comercial → |
|---|
