ICCJ. Decizia nr. 290/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 290/2007
Dosar nr. 16581/1/2005
(nr. vechi: 4060/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.T.E. SRL reprezentată de O.N., asociat unic, a chemat în judecată pe pârâtele SC A.C. SRL şi SC A.I.E. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea convenţiei de asociere în participaţie din 19 decembrie 1996 şi a procesului verbal de predare primire privind vilele 19 şi 21 şi a suprafeţei de teren de 1895 mp dintre vilele 21 şi 20, invocând în drept prevederile art. 975 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5024/2000, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, soluţie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care prin Decizia nr. 189 din 12 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC A.I.E. SA. Curtea de Apel a reţinut că prin soluţia de constatare a nulităţii convenţiei de asociere instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 948 C. civ. Tot corect, s-a considerat de către instanţa de apel, a fost reţinut şi faptul că pârâta SC A.C. SRL nu putea să dispună printr-un alt contract de asociere, fără acordul reclamantei, de cele două vile construite din contribuţia sa adusă în asociere precum şi de terenul în discuţie.
A mai reţinut instanţa de apel că prin convenţia încheiată de pârâtă la 19 decembrie 1999 cu o altă societate comercială s-a urmărit reglarea unor relaţii financiare ale pârâtei în dauna reclamantei. Curtea de Apel a înlăturat şi susţinerea în legătură cu posibilitatea reclamantei de a-şi revendica partea sa de 8 vile din cele 14 care s-au construit pentru motivul că 8 dintre acestea care ar fi revenit în lotul său, au fost vândute de SC A.C. SRL.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4872/2005. În urma examinării criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, hotărârile pronunţate în cauză au fost modificate, iar în fond acţiunea a fost respinsă. Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că cele două instanţe au aplicat greşit prevederile art. 948 C. civ., întrucât au suprapus condiţiile pentru valabilitatea convenţiilor peste condiţiile prevăzute de art. 975 C. civ., care reglementează acţiunea revocatorie. Constatând că nu au fost analizate drepturile care se pretinde de reclamantă că au fost fraudate, instanţa de recurs a reţinut că potrivit prevederilor convenţiei nu se putea reţine fraudarea dreptului de proprietate al reclamantului întrucât în afară de convenţia de asociere nu s-a făcut nici o dovadă a acestor drepturi la data judecării litigiului. Înalta Curte a mai reţinut că nu s-a făcut desocotirea pentru prima asociere încheiată de părţi pe termen de un an în urma căreia reclamantul putea să afle ce drepturi de proprietate a dobândit. Până la desocotire, a mai reţinut instanţa de recurs, reclamantul nu avea decât un drept de creanţă, născut din asocierea în participaţie şi, în fine că, nici existenţa drepturilor de creanţă nu rezultă din vreo desocotire.
Curtea a considerat întemeiate şi criticile în legătură cu vânzarea vilelor pentru motivul că acestea au fost vândute după încheierea convenţiei de asociere nr. 337 din 19 decembrie 1996. Cele două vile potrivit instanţei de recurs, au fost realizate şi predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor din asocierea nr. 337 din 19 decembrie 1996 pe măsura contribuţiei la finanţare din partea pârâtei SC A.I.E. SA.
Împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului a formulat cerere de revizuire O.N. în calitate de reprezentant legal al intimatei SC N.T.E. SRL.
Ulterior depunerii cererii de revizuire întrucât societatea SC N.T.E. SRL a fost radiată, O.N. şi-a însuşit cererea de revizuire conform menţiunii de la recurs, aşa încât acesta a solicitat revizuirea deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în nume propriu.
Revizuientul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, dând mai mult decât s-a cerut. În argumentarea cererii de revizuire a susţinut;
- Recurenta a invocat în recurs motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) şi (11) C. proc. civ., şi aplicarea greşită a art. 948 C. civ., iar instanţa de recurs a analizat motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., reţinând că recurenta ar fi invocat interpretarea greşită a convenţiei de asociere fără să facă aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., şi fără să aibă în vedere că punctele 10 şi 11 ale art. 304 erau abrogate.
- Deşi obiectul litigiului l-a constituit nulitatea absolută a convenţiei de asociere nr. 337 din 19 decembrie 1997 încheiată între cele două pârâte SC A.C. SRL şi SC A.I.E. SA şi a procesului verbal din 17 octombrie 1997 de predare a celor două vile şi a terenului, convenţie faţă de care revizuientul se consideră terţ fraudat, instanţa de recurs a făcut analiza convenţiei de asociere nr. 1024 din 3 martie 1996, cu toate că nu fusese investită cu o astfel de cerere şi mai mult a făcut analiza drepturilor care i se cuvin din acea asociere faţă de care recurenta era terţ. Prin această analiză, revizuientul a considerat că instanţa de recurs a ajuns la o concluzie greşită cum că ar avea un drept de creanţă în raport de convenţia nr. 1024/1996 asupra celor două vile deşi din art. 9 şi actele adiţionale (sub nr. 1469 din 29 decembrie 1999) rezultă dreptul său de proprietate asupra celor 8 vile din care 6 au şi fost transcrise în cartea funciară, pentru celelalte două vile cu nr. 19 şi 21 fiind nevoit să formuleze acţiunea ce formează obiectul dosarului.
Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente:
1. Revizuientul şi-a întemeiat această cale extraordinară de atac promovată împotriva deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin care se dispune că revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul enunţat vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în motivele invocate în susţinerea cererii. Pentru argumentarea primei ipoteze, revizuientul a susţinut că instanţa de apel a analizat alte motive de nelegalitate decât cele care au constituit obiect de critică, în recurs, motive care în opinia sa nu puteau fi examinate întrucât dispoziţiile care le reglementau erau abrogate. În concret, revizuientuls-a referit la art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ.
Critica nu poate fi reţinută întrucât, aşa cum revizuientul a remarcat, motivele s-au analizat având în vedere data promovării recursului (22 martie 2001) şi posibilitatea oferită de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă aceste dispoziţii nu au fost menţionate expres, de a analiza motivele „dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
De reţinut este şi faptul că acest motiv constituie o aplicare a principiului disponibilităţii care impune instanţei să se pronunţe asupra obiectului cererilor formulate, respectiv asupra pretenţiilor concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Prin urmare nu se poate vorbi de extra petita sau minus petita în cazul prevăzut de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât motivul reţinut şi analiza criticilor nu putea să privească decât nelegalitatea soluţiei, iar soluţia din dispozitiv nu se referă la o pretenţie nesolicitată.
2. Prin motivul de revizuire de la pct. 3 al cererii se evocă celelalte două ipoteze, minus petita şi plus petita, prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. civ., care nu vor fi reţinute ca întemeiate. După cum se poate observa din considerentele deciziei pronunţate în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că instanţele de fond şi apel au aplicat greşit dispoziţiile art. 975 C. civ., întrucât au suprapus condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ., peste aceste prevederi şi le-au analizat greşit. Faptul că s-au adus argumente care ar putea să nu fie pertinente motivului de nelegalitate luat în analiză, nu atrage concluzia că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor deduse judecăţii sau că a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât această apreciere se face în raport de obiectul cererii dedusă judecăţii şi de soluţia din dispozitiv prin care pe fond, s-a respins acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a convenţiei de asociere încheiată sub nr. 337 din 1996.
Din acest punct de vedere al analizei cerinţelor art. 975 C. civ., este de reţinut că nu poate fi negat sau confirmat dreptul de proprietate chiar dacă s-a pornit de la examinarea primei convenţii de asociere în participaţie nr. 1024/1996 evocată de reclamanta însăşi în susţinerea acţiunii.
Singura analiză posibilă faţă de obiectul cererii introductive, care s-a păstrat în toate instanţele, priveşte numai îndeplinirea condiţiilor art. 975 C. civ., pentru promovarea acestei acţiuni prin care creditorul poate cere desfiinţarea pe cale judecătorească a unui act încheiat de debitorul său cu scopul de a-şi mări starea de insolvabilitate în condiţiile în care creditorul deţine o creanţă, certă, lichidă şi exigibilă, iar frauda şi complicitatea la fraudă este demonstrată. Prin urmare prin respingerea acţiunii urmare admiterii recursului nu se poate reţine că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra obiectului cererii şi nici că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
3. Cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care recursul a fost admis şi s-a modificat soluţia din apel pentru greşita aplicare şi interpretare a legii (art. 975 şi 948 C. civ.). În acest sens art. 314 C. proc. civ., prevede expres că admiterea recursului se face numai în scopul aplicării corecte a legii. Deşi textul prevede că instanţa supremă hotărăşte asupra fondului totuşi nu suntem în prezenţa unei situaţii în care se evocă fondul, în sensul de reanalizare a situaţiei de fapt, printr-o rejudecare a fondului deoarece aşa cum s-a arătat mai sus, admiterea recursului se face numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deplin stabilite.
4. Celelalte motive care au fost evocate în notele de concluzii nu se impun a fi analizate întrucât au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De altfel din dispozitivul deciziei nu rezultă că instanţa de recurs nu a avut în vedere legitimarea procesuală a revizuientului.
În consecinţă, faţă de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, formulată de revizuientul O.N.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 276/2007. Comercial → |
|---|
