ICCJ. Decizia nr. 276/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 276/2007
Dosar nr. 13006/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă sub nr. 13006/1/2006 din 14 septembrie 2006, contestatoarea SC M. SRL Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu intimaţii SC A.D.O. SA Sibiu şi A.D.S. Bucureşti să se dispună anularea deciziei nr. 4996 din 25 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 3583/1/2005, pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestatoarea, în dezvoltarea motivului în anulare a precizat că „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" a instanţei de recurs, susţinând că a dobândit calitatea de investitor al SC A.D.O. SA şi proprietar al imobilului achiziţionat la licitaţie. Exploatarea fermei şi derularea activităţii specifice de creştere a animalelor impunea cu necesitate exploatarea unui tern, care apare ca accesoriu al imobilului achiziţionat prin destinaţia sa, aceasta fiind calificarea dată chiar de Legea nr. 268/2001, care potrivit art. 262 defineşte „ferma de producţie vegetală" ca unitate formată din infrastructura investiţională şi terenul agricol aferent, necesar în vederea desfăşurării producţiei agricole, acesta făcând parte de drept din activul achiziţionat, motiv pentru care Legea nr. 249/2004 prevede în mod imperativ în art. 211 modalitatea atribuirii directe spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, a terenurilor necesare desfăşurării activităţii.
Se susţine că dreptul de atribuire directă, nu este condiţionat de nerealizarea privatizării SC A.D.O. SA, aceasta având semnificaţia unei adăugiri la lege, singurele condiţii fiind cele prevăzute expres de dispoziţiile imperative ale art. 211 din Legea nr. 249/2003.
Din actele dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2219/ C din 23 iunie 2004, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC A.D.O. SA şi constată dreptul reclamantei SC M. SRL Sibiu de a-i fi atribuit direct spre concesiune 366,51 ha teren agricol situat în Sibiu, fosta fermă 2 (D.) care a aparţinut pârâtei SC A.D.O. SA Sibiu, conform art. 211 din Legea nr. 249/2003.
Anulează în parte contractul de concesionare nr. 29 din 7 ianuarie 2004 încheiat între pârâte, cât priveşte suprafaţa de teren agricol de 366,51 ha.
Obligă pârâta A.D.S. Bucureşti la încheierea contractului de concesiune cu reclamanta SC M. SRL Sibiu pentru suprafaţa de 366,51 ha teren agricol cu respectarea dispoziţiilor art. 211, 2, 3 din Legea nr. 249/2003 pentru completarea Legii nr. 268/2001.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei A.D.S. Bucureşti la plata de daune cominatorii în cuantum de 5.000.000 lei/zi de întârziere, care să curgă de la data la care hotărârea devine executorie, precum şi aceea ca sentinţa ce se va pronunţa să ţină loc de contract şi act de intabulare.
Obligă pârâta A.D.S. la plata către reclamantă a sumei de 5.354.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat).
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 311/A/2004 din 10 decembrie 2004, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele A.D.S. Bucureşti şi SC A.D.O. SA împotriva sentinţei civile nr. 2219/C/2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1773/2004.
Prin Decizia nr. 4996 din 25 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 311 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca tardiv declarat.
Admite recursul declarat de pârâta SC A.D.O. SA Sibiu împotriva aceleaşi decizii, modifică în parte Decizia atacată, admite apelul pârâtei SC A.D.O. SA Sibiu, schimbă în parte sentinţa nr. 2219 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu în sensul că respinge acţiunea.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs nu pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respinge recursul sau admiţându-l numai parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare, nu vizează în speţă erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite; contestatoarea nu a precizat în concret greşeala materială esenţială ce a determinat soluţia eronată, ci a reiterat în fapt motivele de fond ale acţiunii sale.
Pentru considerentul expus se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL Sibiu, împotriva deciziei nr. 4996 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Comercial → |
|---|
