ICCJ. Decizia nr. 2746/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2746/2007
Dosar nr. 4497/1/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul K.S. a solicitat suspendarea executării hotărârilor adunării generale a acţionarilor SC M. SA din data de 7 iulie 2005, precum şi anularea acestor hotărâri ca fiind nelegale.
Prin sentinţa nr. 17/ C din 31 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul comercial Mureş, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului, anulându-se în parte hotărârea A.G.E.A. din 7 iunie 2005, numai în privinţa pct. ui 4 din ordinea de zi, referitor la casarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar. Au fost respinse cererea privind anularea celorlate dispoziţii cuprinse în hotărârea A.G.E.A. din 7 iunie 2005, precum şi cererea de anulare a aceleiaşi hotărâri.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Adunarea generală a acţionarilor din 7 iunie 2005, a fost convocată cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dar că pct. 4 din ordinea de zi din care nu rezultă ce aspecte urmează a fi discutate, echivalează cu lipsa convocării, împrejurare ce atrage nulitatea hotărârii în ceea ce priveşte casarea mijloacelor fixe şi de inventar. S-a mai reţinut că reclamantul nu a făcut dovada existenţei fraudei din partea societăţii debitoare, precum şi prejudicierea drepturilor reclamantului care să constea în micşorarea gajului general de natură a determina insolvabilitatea totală sau parţială a debitoarei.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia nr. 11/ A din 23 februarie 2007. În argumentarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că Adunarea generală din 7 iunie 2005 a fost legal convocată, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (4) ale art. 117 din aceeaşi lege, invocate de reclamant ca având caracter imperativ, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză, având în vedere că actul constitutiv al societăţii prevedea în mod expres, convocarea numai în condiţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Referitor la includerea pe ordinea de zi a pct. 4, Curtea a mai reţinut că anularea în parte a hotărârii este legală, în limita respectivului punct sus menţionat ce privea lista de casare a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar. În acelaşi timp, s-a reţinut că susţinerile privitoare la existenţa fraudei din partea societăţii debitoare nu au fost cu nimic probate de reclamant, atâta timp cât reclamantul a confirmat începerea executării silite în condiţiile legii.
Împotriva deciziei nr. 11/ A din 23 februarie 2007, a declarat recurs reclamantul K.S., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 din acelaşi cod, în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În argumentarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut în esenţă că, soluţia Curţii de Apel este nelegală, prin prisma greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 117 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 31/1990. Totodată, s-a invocat de către recurent, nulitatea absolută a deciziei recurate, având în vedere faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 132 alin. (9) din aceeaşi lege, în sensul că cererea trebuia soluţionată în Camera de Consiliu şi nu în şedinţă publică.
Recursul este nefondat.
Din expunerea argumentelor aduse în susţinerea recursului, rezultă că recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pe care însă nu le-a dezvoltat separat, aşa cum dispune art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Cu toate acestea, trecând la analiza motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Curtea constată că recurentul nu aduce nici un argument în susţinerea acestui motiv, criticile vizând aspecte ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile sus evocate. Aşadar, din analiza soluţiei pronunţate, precum şi a argumentelor ce au dus la pronunţarea acesteia, nu poate fi reţinută critica privind pretinsa contrarietate sau motivare contradictorie a hotărârii.
Al doilea motiv invocat de recurent [(304 pct. 9 C. proc. civ.)] se referă la aplicarea greşită a legii. Din perspectiva acestui motiv, s-ar putea analiza încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Critica formulată de recurent în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 este nefondată. Astfel, potrivit textului invocat, în situaţia în care acţiunile sunt nominative, convocarea poate fi făcută şi numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, formulare din care rezultă caracterul dispozitiv al textului sus evocat. În speţă, instanţa de apel a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispoziţiile alin. (4), de vreme ce actul constitutiv prevede în mod expres convocarea numai în condiţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Nu poate fi reţinută nici critica ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât convocarea cuprinde ordinea de zi cu menţionarea tuturor problemelor supuse dezbaterii acţionarilor, astfel încât aceştia aveau suficiente informaţii pentru a putea lua decizii în cunoştinţă de cauză.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a deciziei recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea se va judeca în camera de consiliu, trebuie observat că legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod expres judecata în fond a cererii de anulare a unei hotărâri A.G.A. Ori, atâta vreme cât legea nu dispune judecata în camera de consiliu în ceea ce priveşte căile de atac, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, astfel încât critica se dovedeşte nefondată.
Căt priveşte celelate critici formulate, vizând reprezentarea societăţii intimate şi executarea silită despre care face vorbire recurentul, constituie chestiuni de fond legate de desfăşurarea procesului şi aprecierea probelor, ce nu pot fi analizate în recurs, cale de atac nedevolutivă ce impune numai analiza motivelor de nelegalitate şi nu o rejudecare a fondului în orice condiţii.
Faţă de considerentele ce preced, întrucât se constată că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea deciziei pronunţate în apel, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 11/ A din 23 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2757/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2745/2007. Comercial → |
|---|
