ICCJ. Decizia nr. 2757/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2757/2007
Dosar nr. 27614/3/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 589 din 16 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Z.I.E. şi pârâta A.D.S. cu sediul în Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 1.619.398.050 Rol contravaloare redevenţă pentru anul agricol 2004 – 2005 şi la 44.003.169 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de daune, interese ca neîntemeiată.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin Decizia comercială nr. 499 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea litigiului în primă instanţă, că aceasta în raport de obiectul litigiului, pretenţii formulate de concesionar aparţine Tribunalului Bucureşti, întrucât OUG nr. 64/1995 care stabileşte competenţa Curţii de Apel se referă la procedurile de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de către partenerii contractuali.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, s-a stabilit că apelanta-pârâtă datorează redevenţa pretinsă de intimata-reclamantă deoarece aceasta nu a reuşit să încheie procesul verbal de predare-primire cu reclamantul datorită faptului că planurile cadastrale nu sunt actualizate la zi conform cu fişa suprafeţelor întocmită în baza deciziei Directorului General la A.D.S. nr. 371 din 8 septembrie 2004.
Chiar dacă scrisoarea de garanţie bancară pentru participare la licitaţia publică cu strigare a fost transformată în O.P. nr. 1 din 9 decembrie 2004 pentru plata anticipată a redevenţei nu înseamnă că prin aceasta concesionarul –reclamant a confirmat tacit punerea în posesie ce face obiectul contractului încheiat .
Împotriva acestei decizii pârâta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti şi în subsidiar modificarea în tot a deciziei şi respingerea acţiunii reclamantului ca prematură sau nefondată.
A susţinut recurenta în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de apel prin aplicarea greşită a dispoziţiilor legale cuprinse în OUG nr. 64/2005 şi OUG nr. 51/1998 a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond invocând art. 3 din OUG nr. 64/2005.
Că în raport de dispoziţiile art. 45 din OUGnr. 51/1998 şi art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005, care erau în vigoare la data înregistrării acţiunii, competenţa în primă instanţă cererilor de orice natură privind drepturile şi obligaţiile A.V.A.B. aparţine Curţii de Apel.
Recurenta a invocat că instanţa de apel în mod nelegal şi netemeinic a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 64/2005 şi fără a avea în vedere art. 46 din acest act normativ, a respins excepţia prematurităţii cererii.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, s-a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală deoarece, deşi a identificat în mod corect situaţia de fapt, a aplicat greşit legea, respectiv dispoziţiile contractuale.
S-a precizat că deşi potrivit art. 5.2 din contractul de conseciune, concesionarul-reclamant datorează redevenţa de la data procesului verbal de adjudecare, acesta a refuzat preluarea terenului, dar nu îl exonerează de obligaţia contractuală privind plata redevenţei.
Prin întâmpinare, intimatul Z.I.E. a solicitat respingerea celor două excepţii privind competenţa materială şi a prematurităţii acţiunii, întrucât nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 64/2005.
Sub aspectul fondului litigiului s-a susţinut că recurenta a achitat de bună voie această creanţă conform O.P. nr. 817 din 2 iunie 2006.
Recursul nu este fondat .
Referitor la excepţia de necompetenţă materială în mod corect a fost respinsă de instanţa de apel deoarece, OUG nr. 64/2005 priveşte aşa cum este şi menţionat în titlu accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de către partenerii contractuali.
Acest act normativ prevede expres care sunt procedurile speciale privind soluţionarea unor astfel de litigii şi modalitatea de recuperare a creanţelor, iar art. 1 alin. (2) face trimitere la dispoziţiile Cap. VIII, IX şi X din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare (art. 44 – art. 49).
În speţă, însă, obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie pretenţiile reclamantului în calitate de concesionar în baza contractului de concesiune nr. 23 din 13 decembrie 2004 încheiat între părţi, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 64/2005 care priveşte procedura de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S.
Având în vedere că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate şi nici cele ale OUG nr. 51/1998, în mod corect instanţa de apel a respins şi excepţia prematurităţii acţiunii întemeiată pe art. 46 din acest act normativ.
Nu sunt întemeiate nici criticile privind fondul litigiului.
Părţile au încheiat contractul de concesiune nr. 23 din 13 decembrie 2004 având ca obiect exploatarea de către intimatul-reclamant în calitate de concesionar a terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 1439,71 ha, iar la art. 5.2 s-a prevăzut că redevenţa se datorează de la data încheierii procesului verbal de adjudecare la cotaţia tonei de grâu şi valoarea monedei euro din data semnării procesului verbal.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de apel că refuzul intimatului-reclamant de a semna procesul verbal de predare, primire a terenului din 18 aprilie 2005, a fost justificat deoarece planurile cadastrale nu au fost actualizate la zi conform cu fişa suprafeţelor întocmită în baza deciziei Directorului General al recurentei nr. 371 din 8 septembrie 2004 , situaţia de fapt necontestată de recurentă.
În raport de considerentele reţinute, afirmaţiei recurentei că intimatul nu şi-a respectat obligaţia contractuală privind plata redevenţei este o simplă apărare care nu are suport probator şi faţă de dispoziţiile art. 969 şi urm.cod civil în mod corect ambele instanţe au obligat pe recurentă la 1.619.398.050 Rol reprezentând contravaloare revedenţă pentru anul agricol 2004 - 2005.
De altfel, recurenta a efectuat plata conform O.P. nr. 817 din 2 iunie 2006 anterior pronunţării deciziei contestată în prezentul recurs.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 499 din 24 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2758/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2746/2007. Comercial → |
|---|
