ICCJ. Decizia nr. 2977/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2977/2007
Dosar nr. 1504/36/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2005, reclamanta SC O.S.I. SRL BUCUREŞTI a solicitat ca în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Tulcea să se dispună anularea rezilierii contractului de concesiune dispusă prin adresele nr. 24/6394 din 14 septembrie 2004, nr. 1992 din 11 noiembrie 2004 şi 8605 din 14 decembrie 2004, obligarea pârâtei la continuarea contractului de concesiune nr. 1 din 11 ianuarie 2001 şi executarea obligaţiilor asumate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 43 din 13 ianuarie 2006, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 193/ COM din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ si fiscal.
S-a reţinut de instanţa de apel că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia stipulată de părţi la art. 11 din contract privind plata anuală a preţului concesiunii pentru folosinţa piscicolă a terenului. Că rezilierea de drept a contractului de concesiune a operat în temeiul art. 7 din această convenţie prin care s-a prevăzut că nu mai este necesară îndeplinirea procedurii privind notificarea şi chemarea în judecată în situaţia în care părţile nu-şi respectă obligaţiile de plată.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC O.S.I. SRL cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
A susţinut recurenta că în mod greşit ambele instanţe au reţinut adresele prin care i s-a comunicat că a fost reziliat contractul de concesiune nr. 1 din 11 ianuarie 2001 întrucât acestea nu au fost emise în baza unei hotărâri a Consiliului Judeţean Tulcea aşa cum a fost încheiată convenţia părţilor, potrivit Hotărârii nr. 59 din 27 august 1999.
Cum contractul de concesiune a fost încheiat de Consiliul Judeţean Tulcea în calitate de concedent şi în limitele prerogativelor sale, acesta poate fi reziliat de acelaş organ prin Hotărârea luată în acest sens şi nu prin adrese emise de Cabinetul Preşedintelui Consiliului Judeţean Tulcea.
S-a precizat că adresele nr. 24/6394 şi nr. 1992 emise la 14 septembrie 2004 şi respectiv la 11 noiembrie 2004 nu au nici un efect juridic asupra contractului de concesiune, iar pe de altă parte actele de natură contractuală, respectiv contractul de concesiune nu poate fi anulat sau reziliat decât prin justiţie.
Pe fondul litigiului, s-a susţinut că recurenta a achitat redevenţa, mai mult a efectuat plata în avans pentru perioada 2001 – 2002, când nu a avut folosinţa terenului piscicol.
Prin întâmpinare , intimatul Consiliul Judeţean Tulcea a solicitat respingerea recursului, întrucât rezilierea contractului de concesiune s-a produs ca urmare a sistării plăţii redevenţei de către reclamantă şi în perioada în care aceasta nu a fost împiedicată în folosinţa terenului concesionat.
La termenul de azi reprezentantul recurentei-reclamante în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţelor comerciale şi a susţinut că în raport de natura litigiului de faţă competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ.
Înalta Curte, examinând cu prioritate această excepţie, constată că este întemeiată şi recursul va fi admis în sensul celor ce urmează:
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea a trei adrese de reziliere a contractului de concesiune nr. 1 din 11 ianuarie 2001 încheiat între părţi, obligarea pârâtei la continuarea contractului şi la executarea obligaţiilor asumate prin acesta.
În raport de natura contractului de concesiune, de contract administrativ încheiat de o autoritate publică, în speţă Consiliul Judeţean Tulcea, conform dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că soluţionarea litigiilor legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ revine în competenţa generală a instanţei de contencios administrativ.
Soluţia se impune având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care atribuie instanţei de contencios administrativ o competenţă generală în soluţionarea litigiilor legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.
Aşa fiind, urmează a admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale şi pe cale de consecinţă a admite recursul declarat de reclamantă, a casa Decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond şi a trimite cauza la Tribunalul Tulcea pentru rejudecarea pe fond a litigiului ca instanţă de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.S.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 193/ COM din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ si fiscal, casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 43 din 13 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea şi trimite cauza la Tribunalul Tulcea pentru rejudecarea pe fond ca instanţă de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2976/2007. Comercial → |
|---|
