ICCJ. Decizia nr. 2908/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2908/2007
Dosar nr. 10759/3/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5345 din 20 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 10759/3/2006, s-a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii de către reclamanta SC P.H.P.C., împotriva pârâtei SC M.T. SRL, având ca obiect, obligarea pârâtei la plata sumei de 351.687,9 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta înainte de a introduce acţiunea la instanţa de judecată nu a urmat procedura concilierii prevăzută de articolul 7201 C. proc. civ., motiv pentru care acţiunea este prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat reclamanta, criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în acest sens existenţa unei acţiuni având ca obiect somaţia de plată pentru aceeaşi sumă, împrejurare ce ar complini procedura concilierii, situaţie care nu a fost avută în vedere de către instanţa de fond, deşi era evident că scopul prevăzut de lege fusese atins prin formularea cererii de somaţie de plată în contra pârâtei, chiar dacă aceasta fusese respinsă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 51 din 30 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reţinând că sesizarea instanţei a fost nelegală, având în vedere prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi faptul că nu s-au respectat normele imperative ale art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P.H.P.C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică Decizia atacată pentru nelegalitate, susţinându-se, în esenţă, că raţiunea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată. În concret, susţine reclamanta, că pretenţiile sale, temeiul lor juridic şi actele doveditoare au fost aduse la cunoştinţa debitoarei prin cererea de emitere a somaţiei de plată, formulată împotriva acesteia, scopul şi finalitatea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., fiind astfel aduse la îndeplinire.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Chiar dacă, în principiu, încercarea de conciliere a părţilor realizată, într-o altă procedură, cum ar fi şi cea a somaţiei de plată, ar putea realiza finalitatea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., dacă are loc, cu adevărat o încercare de conciliere, în cauza de faţă nu se poate reţine realizarea unei asemenea concilieri.
Astfel, abia după ce, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerealizarea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., reclamanta a depus la dosar copia unei cereri în somaţie de plată formulată de reclamantă împotriva pârâtei, dar nici după aceea, în faţa instanţei de fond, şi nici în faţa instanţelor de apel şi de recurs, după respingerea acţiunii şi a apelului său, nu a dovedit că, în cadrul procedurii somaţiei de plată, pârâta a fost citată şi a luat cunoştinţă de pretenţiile reclamantei, de temeiul juridic şi de documentele doveditoare şi că, în cunoştinţă de cauză, şi-a exprimat un punct de vedere faţă de aceste pretenţii. Aşa, încât instanţele nu au putut aprecia dacă scopul prevederilor art. 7201 C. proc. civ., avut în vedere de legiuitor de edictarea lor, a fost atins, chiar dacă nu au fost realizate toate demersurile în forma descrisă de textul menţionat. Aceasta întrucât scopul art. 7201 C. proc. civ., ar putea fi considerat atins prin derularea procedurii somaţiei de plată cu realizarea mai multor acte de procedură impuse de Ordonanţa nr. 5/2001 şi nu doar prin simpla înregistrare a cererii de emitere a unei ordonanţe în somaţia de plată.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.H.P.C. împotriva deciziei nr. 51 din 30 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2910/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2906/2007. Comercial → |
|---|
