ICCJ. Decizia nr. 2906/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2906/2007
Dosar nr. 500/1259/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 mai 2006 reclamanta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti prin sucursala Piteşti cheamă în judecată pe pârâtul N.I. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 1.322.256.481 lei (ROL) reprezentând contravaloare prejudiciu acoperit de reclamantă conform clauzelor contractuale, dobânzile legale datorate conform OG nr. 9/2000, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 733/ C din 22 noiembrie 2006, Tribunalul Comercial Argeş admite cererea reclamantei şi obligă pârâtul la plata sumei de 132.225,64 lei reprezentând plată nedatorată, la dobânda legală calculată la această sumă conform OG nr. 9/2000 începând cu 12 iulie 2005 şi până la achitarea ei integrală, precum şi la 3.908 lei cheltuieli de judecată.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că pârâtul a dat dovadă de o conduită neglijentă la momentul izbucnirii incendiului şi nici nu a permis luarea tuturor măsurilor pentru a limita întinderea pagubelor produse, precum şi că nu a făcut cunoscute reclamantei, la momentul avizării evenimentului, toate împrejurările, astfel că aceasta a făcut o plată vădit nedatorată, accipiensul pârât fiind de rea credinţă, fiind incidente dispoziţiile art. 994 C. civ.
Prin Decizia nr. 15/ A/C din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul formulat de pârât împotriva sentinţei instanţei de fond, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârât la 110.279,78 lei către reclamantă, admiţând astfel acţiunea numai în parte, cu 3.657,80 lei cheltuieli de judecată la fond în sarcina pârâtului şi 677 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine că probele administrate dovedesc că pârâtul nu a acţionat în conformitate cu prevederile pct. 6, 18 şi pct. 19 B lit. a) şi b) din contractul de asigurare, motiv pentru care în mod corect a fost obligat la restituirea sumei încasate pe nedrept, în temeiul art. 994 C. civ.
Mai reţine instanţa că pârâtul are de restituit numai indemnizaţia de asigurare încasată prin O.P. nr. 893 din 12 iulie 2005 în temeiul poliţei de asigurare nr. 5903082 din 1 martie 2005, în care figurează ca asigurat, şi nu şi suma plătită de reclamanta intimată prin O.P. nr. 892 din 12 iulie 2005, care a avut ca temei poliţa de asigurare nr. 2347816 din 1 martie 2005 în care asigurat figurează SC P.D. SRL, proprietară a mărfii asigurate, distrusă în urma producerii incendiului.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sau modificarea în parte a deciziei recurate şi, cu judecarea în fond a cauzei, respingerea acţiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său pârâtul recurent critică instanţa de apel pentru a nu fi precizat în dispozitivul deciziei atacate motivele de respingere a probelor solicitate, acte, martori şi expertize de specialitate, probe pertinente cauzei, precum şi pentru greşita interpretarea a actului juridic dedus judecăţii, respectiv a rezoluţiei pronunţate în 26 ianuarie 2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş.
Arătând că instanţa nu a luat în considerare fişa de incendiu nr. 23 din 25 martie 2005, ce a reţinut greşit situaţia reală de fapt a producerii incendiului, recurentul apreciază că Decizia pronunţată este lipsită de temei legal.
Recursul nu este fondat.
Deşi invocă dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul reiterează în fapt argumentele avansate în apel, formulând critici ce vizează netemeinicia deciziei în principal şi care, faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., nu pot fi examinate.
Ignorând conţinutul exact al motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5, recurentul reproşează instanţei de apel respingerea cererii de suplimentare de probe, aspect ce nu cade sub incidenţa art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Nici criticile referitoare la modul de apreciere de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor depuse de pârâtul recurent la dosar, nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ci, în motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., abrogate.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 se constată că nici acesta nu este întemeiat, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale pertinente, respectiv a prevederilor contractului de asigurare şi a dispoziţiilor art. 994 C. civ.
Normelor legale ce reglementează obligaţiile pompierilor militari nu sunt incidente în cauză, plata indemnizaţiei de asigurare făcându-se asiguratului şi în funcţie de îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor asumate prin contract, ori aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pârâtul recurent nu a acţionat în conformitate cu prevederile pct. 6, 18 şi pct. 19. B lit. a) şi b) din contract.
Astfel fiind, recursul pârâtului împotriva deciziei instanţei de apel, legală şi temeinică, urmează a fi respins, ca nefondat, făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul N.I. împotriva deciziei nr. 15/ A/C din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3170/2007. Comercial → |
|---|
