ICCJ. Decizia nr. 2849/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2849/2007
Dosar nr. 6883/2/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13272 din 3 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a Hotărârilor A.G.O.A. nr. 1, 2, 3, 4, 7 şi 9 din data de 25 aprilie 2004 până la soluţionarea cererii de anulare, formulată de reclamanţii P.M. şi A.M., împotriva pârâtei SC B.T. SA.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, ca neîntemeiată.
S-a respins excepţia nulităţii invocată de reclamantul A.M. şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intervenienţii M.G. şi N.C.D.
S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa capătului 4 al cererii de intervenţie.
S-a respins cererea de intervenţie ca neîntemeiată în raport de celelalte capete.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, astfel încât instanţa reţinând cauza spre soluţionare, cererea de suspendare a hotărârii A.G.O.A., a rămas fără obiect, reclamanţii au făcut dovada calităţii de acţionar, deci au calitate procesuală activă.
S-a mai apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind constatarea lucrului judecat şi că dispoziţiile OUG nr. 28/2002 nu sunt în măsură să înlăture prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990, referitoare la conducerea şi administrarea societăţilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantul şi intervenientul M.G., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocându-se reţinerea greşită a stării de fapt ca urmare a interpretării greşite a probatoriului administrat şi pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi a OUG nr. 28/2002, care reglementează convocarea şi adoptarea A.G.O.A. din 25 aprilie 2002.
Analizând sentinţa, în raport de criticile invocate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 658 din 18 decembrie 2006, a respins apelurile, ca nefondate, obligându-i în solidar la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC B.T. SA, pentru următoarele motive:
Termenul de 15 zile prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, este un termen de drept material şi nu procedural, care se calculează potrivit dispoziţiilor articolelor 1887 şi 1889 C. civ., care prevăd ca modalitate de calcul, sistemul intermediar şi nu pe zi libere, ca cel prevăzut de art. 101 C. proc. civ.
Calculând astfel termenul, instanţa a reţinut că, instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, s-a mai apreciat că apelanţii au fost prezenţi la adunarea generală, astfel încât interesele acestora, nu au fost lezate de prevederea inclusă în convocator, potrivit căreia nu era permisă reprezentarea acţionarilor decât prin alţi acţionari, aspect ce a fost reţinut şi cu privire la netemeinicia susţinerii potrivit căreia, hotărârea trebuie anulată, întrucât unii acţionari au fost „împiedicaţi" să participe la adunarea generală.
S-a apreciat că intimata, fiind o societate deschisă, ale cărei acţiuni sunt dematerializate, transferul dreptului de proprietate, cât şi evidenţa acţionarilor sunt supuse legilor speciale, privind pieţele de valori mobiliare.
În acest sens, SC R. SA se ocupa în exclusivitate de acţionariatul societăţii intimate, ţinând evidenţa în sistemul electronic al pieţei R., deoarece evidenţa şi actualizarea Registrelor acţionarilor ale societăţilor comerciale, privatizate în baza Legii nr. 55/1995, s-a făcut în exclusivitate potrivit dispoziţiilor art. 1 din instrucţiunile C.N.V.M. nr. 11/1996 de către societăţile abilitate de lege.
În cauză, nu erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 28/2002 deoarece obiectul A.G.O.A. l-a constituit, numai desemnarea persoanei administratorului şi nu schimbarea formei de administrare a societăţii, iar hotărârea a fost luată pe baza votului liber exprimat de către acţionarii care deţineau peste 75 % din capitalul social al societăţii.
S-a mai confirmat aprecierea instanţei de fond că dispoziţiile art. 151 din Legea nr. 31/1990 republicată nu fac distincţie între motivele de vacanţă a administratorilor, astfel încât ratificarea numirii unor administratori provizorii, generată de demisia unor membrii ai consiliului de administraţiei, este legală în condiţiile în care a fost adoptată cu majoritatea cerută de lege.
În termen legal, împotriva deciziei au declarat recurs intervenienţi M.G. şi N.C.D., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În susţinerea recursurilor recurenţii au arătat:
- termenul de întrunire al A.G.A., faţă de convocarea publicată în ziarul Curierul Naţional în data de 10 aprilie 2002, este mai mic decât cel prevăzut în art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
- convocatorul şi organizarea şedinţei A.G.E.A. nu au permis reprezentarea acţionarilor în adunarea generală, prin alte persoane fizice, ci numai alţi acţionari, încălcându-se astfel prevederile OUG nr. 28/2002, care prevăd că „reprezentarea acţionarilor în adunarea generală a acţionarilor se va putea face şi prin alte persoane decât acţionarii".
Procedându-se în acest mod, mai mulţi acţionari, au fost împiedicaţi să participe la adunarea generală.
- acţionarilor nu li s-a pus la dispoziţie, documentele şi materialele referitoare la problemele incluse în ordinea de zi a A.G.O.A. din 25 aprilie 2002 în termenul legal de 15 zile.
- hotărârea luată de A.G.E.A. privind ratificarea rezilierii contractului de asociere în participaţiune încheiat între SC B.T. SA cu firma L.G. SRL, privind revocarea administratorilor şi a cenzorilor şi alegerea unui asociat unic, a fost apreciată în mod greşit ca legală.
Analizând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate şi lucrările cauzei urmează a se reţine:
Aşa cum rezultă din lucrările cauzei, recurentul intervenient N.C.D., a exercitat recursul omisso medio, deoarece nu a apelat soluţia instanţei de fond, situaţie în care această hotărâre a rămas irevocabilă odată cu expirarea termenului de apel.
În atare situaţie pentru aceste considerente, acest recurs urmează a fi respins ca inadmisibil.
Recursul declarat de intervenientul M.G., urmează a fi analizat doar în raport cu critica de nelegalitate, invocată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acest motiv de nelegalitate, vizează pronunţarea unei hotărâri lipsită de temei legal, ori cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Analizând în acest cadru procesual cererea de recurs, urmează a se reţine că recurenta invocă, interpretarea şi aplicarea greşită a art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aşa cum a fost republicată, a prevederilor OUG nr. 28/2002 şi a Legii nr. 87/1992, în ceea ce priveşte: convocarea A.G.E.A., punerea la dispoziţie a documentelor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, modul de revocare a administratorilor şi cenzorilor şi de alegere a administratorului unic şi felul în care s-au soluţionat chestiunile puse în discuţie.
În privinţa termenului de convocare a A.G.E.A., în mod justificat s-a confirmat concluzia instanţei de fond, că dispoziţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată se completează în ceea ce priveşte calcularea acestuia cu normele de drept comun, după sistemul intermediar prevăzut de art. 1887 şi art. 1899 C. civ., instanţa de apel, aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, confirmând justificat că în cauză nu s-au încălcat cerinţele dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Verificând cadrul procesual, în care s-a soluţionat cauza, prin investirea cu cererea de chemare în judecată, urmează a se reţine că instanţele au verificat hotărârile A.G.O.A. în raport de obiectul acestora şi anume: stabilirea destinaţiei profitului, ratificarea numirii unor administratori provizorii ca urmare a demisiei unor membrii ai consiliului de administrare, aprobarea bilanţului şi a bugetului de venituri şi cheltuieli.
Reţinând conform probelor administrate, că prin hotărârile luate, nu s-a schimbat forma de administrare a societăţii, urmează a se înlătura critica privind încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 28/2002, care sunt inaplicabile în cauză, hotărârea fiind luată prin votul liber exprimat de către acţionarii care deţineau peste 75 % din capitalul social al societăţii.
Aşa fiind, faţă de cele de preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la cheltuieli de judecată, către intimată, conform actelor justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenientul M.G. împotriva deciziei nr. 659 din 18 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul N.C.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţi la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC B.T. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4110/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 432/2007. Comercial → |
|---|
