ICCJ. Decizia nr. 2945/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2945/2007
Dosar nr. 3208/2/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 22 din 26 ianuarie 2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, cu majoritate de voturi, a admis în parte acţiunea reclamantei SC S.G. SA cu sediul social în Galaţi judeţul Galaţi împotriva pârâtei SC S.G.R. SA cu sediul social în Bucureşti, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 143.787 Euro, prin echivalent în lei la cursul de referinţă al B.N.R. din ziua plăţii, cu titlul de daune şi separat, suma de 14.540 Ron cheltuieli de arbitraj. S-a mai stabilit pentru expertul P.A.F. onorariul definitiv în sumă de 210.000.000 Ron, din care s-au achitat de reclamantă 110.000.000 lei şi obligă pe pârâtă să plătească expertului restul de 100.000.000 Rol (10.000 Ron).
Tribunalul arbitral a reţinut în fond, din actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor atât oral cât şi în scris, prin concluziile depuse, că la 9 mai 1997, între mandantul S.G.R. SA şi mandatarul SC S.G. SA Galaţi s-a încheiat contractul de mandat nr. 13, având ca obiect, pentru judeţul Galaţi, distribuţia în numele şi contul S.G., precum şi crearea şi dezvoltarea unei reţele de detailişti autorizaţi în beneficiul exclusiv al S.G.
După ce părţile au executat mai bine de 3 ani acest contract, ele au convenit încheierea unui nou contract de mandat, cu acelaşi obiect, pentru o durată de 5 ani şi pentru două judeţe, respectiv Galaţi şi Vrancea, semnând contractul nr. 13 din 26 iulie 2000 şi cele 8 anexe, care fac obiectul prezentului litigiu.
Având în vedere raportul de expertiză şi concluziile suplimentului la acest raport, a apreciat că acţiunea arbitrală poate fi admisă în parte, numai pentru suma de 143.787 Euro.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 162 din 4 octombrie 2006, a respins acţiunea în anulare formulată de petenta SC S.G.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei arbitrale nr. 22 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, cu motivarea că acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, care poate fi formulată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Faptul că în privinţa constatărilor şi concluziilor suplimentului la raportul de expertiză a formulat obiecţiuni petenta-pârâtă iar tribunalul arbitral a considerat că nu se impune ca expertul să ofere răspunsurile cerute, nu semnifică încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. Hotărârea tribunalului arbitral nu încalcă nici dispoziţiile imperative ale legii, respectiv art. 998-999 şi 1068 C. civ., deoarece aprecierea probelor se face de către arbitri, iar aceste texte legale se referă la probleme de fond, ce nu pot fi invocate prin intermediul acţiunii în anulare.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 162 din 4 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.G.R. SA Bucureşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii introductive şi anulării sentinţei arbitrale nr. 22 din 26 ianuarie 2006 dată în dosarul nr. 438/2006 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat încălcarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii în administrarea probei cu expertiză, prin refuzul de a da curs obiecţiunilor pârâtei care vizau fondul expertizei, precum şi încălcarea normelor de drept material imperativ prevăzute de art. 998 – art. 999 şi 1068 C. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor contractuale asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul încălcării clauzelor stabilite, precum şi normele de drept aplicabile litigiului de natură comercială.
Amplu motivat şi bine argumentat tribunalul arbitral a reţinut că nu este cazul să ceară expertului examinarea obiecţiunilor formulate de pârâtă în privinţa constatărilor şi concluziilor suplimentului la raportul de expertiză iniţial, având suficiente elemente necesare calificării situaţiei litigioase. Pe tot parcursul procedurii arbitrale a fost respectat în egală măsură părţilor dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, acestea fiind beneficiarele unei reale egalităţi de tratament.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 35811 alin. (4) C. proc. civ., aşa cum corect a expus prima instanţă, aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.
Nu este justificată nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, cu referinţă la art. 998 – art. 999 şi 1068 C. civ., deoarece ele antamează fondul cauzei şi fac ineficientă promovarea căii de atac speciale, respectiv acţiunea în anulare.
Este unanim admis că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiunea în anulare şi numai pentru unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., raţiuni pentru care, în speţă neregăsindu-se nici una dintre aceste situaţii, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S.G.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 162/4 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.G.R. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 162 din 4 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2942/2007. Comercial → |
|---|
