ICCJ. Decizia nr. 2717/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2717/2007
Dosar nr. 4597/44/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1847 din 4 august 2006, Tribunalul Galaţi a admis în parte cererea în pretenţii, formulată de reclamanta SC A. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Galaţi, şi în consecinţă a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 76036,48 Ron pretenţii şi 2000 Ron cheltuieli de judecată.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele.
Între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune în care, conform art. 3 din contract, contribuţia părţilor era ca reclamanta să încheie contracte de arendă cu locuitorii comunei Măstăcani, să susţină financiar activităţile de înfiinţare şi întreţinere a culturilor agricole pe suprafeţele arendate, să încheie contracte cu furnizorii de seminţe, de erbicide, de motorină şi să asigure valorificarea producţiei obţinute prin încheierea de contracte, iar pârâta SC A. SRL Galaţi se obligă să pună la dispoziţie sediul societăţii din Str. Cicero, drept gaj în vederea obţinerii unui credit de către SC A. SRL Brăila de la B.C.R., Sucursala Brăila să presteze toate lucrările mecanice necesare înfiinţării şi întreţinerii acestora.
De asemenea, conform art. 4 din contract, obligaţiile părţilor constau în faptul că reclamanta să finanţeze toate lucrările agricole şi să se angajeze pentru rambursarea creditului contractat şi a dobânzilor, iar pârâta să presteze toate lucrările mecanice necesare culturilor înfiinţate şi să asigure corecta desfăşurare a acestora pe durata derulării contractului.
Conform art. 5 din contract, modalitatea de repartizare a profitului va fi de 50 % fiecare din profitul net obţinut, după ce SC A. SRL Brăila va scădea toate cheltuielile făcute pentru înfiinţarea culturilor agricole pe durata derulării contractului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă s-a stabilit o pierdere din asocierea în participaţiune de 1.638.105.285 lei vechi, pierdere ce va fi suportată în mod egal. Pârâta SC A. SRL a decontat suma de 690.063.788 lei vechi, prin lucrările executate, dar a încasat din asociere în contul curent din creditul destinat finanţării lucrărilor agricole suma de 631.376.000 lei vechi. Astfel, pârâta datorează suma de 760.364.854,50 lei vechi.
Tribunalul nu a reţinut opinia separată potrivit căreia trebuia reţinută valoarea daunelor, întrucât conform adresei emise de SC A. SA seceta prelungită din vara anului 2003 nu reprezintă risc asigurat şi nu pot fi obţinute despăgubiri.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul şi în raport de prevederile contractului de asociere în participaţiune, conform art. 969 cât şi art. 252 C. com., şi de concluziile raportului de expertiză şi a obligat pârâta la plata sumei de 76036,48 Ron. Pe cale de consecinţă, aceiaşi instanţă a respins cererea reconvenţională, întrucât în urma desocotirii dintre societăţi în baza contractului de asociere în participaţiune, reclamanta nu datorează pretenţii faţă de pârâtă.
Apelul declarat de pârâta-reclamantă SC A. SRL împotriva sentinţei pronunţate la fond a fost admis prin Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială. A schimbat sentinţa în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală formulată de reclamantă pârâtă SC A. SRL Brăila.
A fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC A. SRL Galaţi în sensul că a obligat recurenta pârâtă la plata sumei de 27.716,45 Ron către pârâta-reclamantă reprezentând pretenţii, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cât priveşte respectarea dreptului la apărare, nu se poate reţine încălcarea de către tribunal a vreunei norme procedurale, fiind încuviinţate pentru pârâtă mai multe cereri pentru lipsă de apărare, fiind nerelevantă în acest context, existenţa justificării lipsei apărătorului, criticile pârâtei fiind întemeiate, atunci când vizează aprecierea probelor asimilate cauzei. Astfel s-a reţinut că deşi prima instanţă a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, nu a anulat-o pe prima, nici nu a combătut-o în vrun fel în considerentele hotărârii, în condiţiile în care, într-adevăr, concluziile experţilor sunt total opuse. Coroborând argumentaţia premergătoare concluziilor desprinse de fiecare din cei doi experţi, instanţa de apel a constatat că prima expertiză corespunde întrutotul cu situaţia de fapt, derivând din probatoriul cauzei, respectiv cu obligaţiile asumate de părţi, prin chiar contractul de asociere în participaţiune.
Faţă de împrejurarea că pârâta-reclamantă a fost singura parte contractată „investită" cu efectuarea lucrărilor agricole, acesta este îndreptăţită de plata a ½ din contravaloarea lucrărilor prestate în temeiul contractului, adică în limitele termenului înţelegerii şi în favoarea beneficiarilor, cu care s-au perfectat contracte de arendare, prin grija exclusivă a reclamantei.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că se impune a se lua în calcul atât prestarea serviciilor facturate în 2004, dar prestate de pârâta-reclamantă. Prin urmare, din pretenţiile formulate de pârâta-reclamantă se cuvin a fi luate în considerare ca fiind dovedite contravaloarea a 5 facturi emise în anul 2004, pentru prestaţiile efectuate în anul 2003, în total: 1.067.541.861 lei, cheltuieli privind piesele de schimb în valoare de 385.100.876 lei, precum şi cheltuieli de motorină în sumă de 436.073.031 lei.
Potrivit art. 5 din contract, reclamanta trebuia să suporte 50 % din contravaloarea cheltuielilor efectuate de pârâtă, respectiv suma de 944.357.884 lei. A fost făcută precizarea în acest context, că la calcularea cheltuielilor efectuate de pârâtă s-a scos din calculul expertului Dobre suma cerută de pârâtă cu titlu de „plată efectuată către SC A. SRL, pentru rambursare creditului", susţinerea efectuării unei atare plăţi, negăsindu-şi corespondent în vreo probă concludentă cauzei.
Instanţa de apel a mai argumentat cât priveşte solicitarea pârâtei de a fi luată în considerare la desocotirea pretenţiilor reciproce şi valoarea daunelor neîncasate din culpa reclamantei (409.122.000 lei) instanţa de judecată a apreciat că în cauză s-a probat diligenţa reclamantei pentru obţinerea unor astfel de daune, neacordarea lor în realitate datorându-se nerespectării unor normative referitoare la calitatea seminţelor folosite la înfiinţarea culturilor calamitate, potrivit concluziilor expertului D.
De altfel, Societatea de asigurare a precizat că seceta nu se încadrează în categoria riscurilor asigurate prin contractul perfectat între SC A. SRL şi SC A. SA.
Având în vedere faptul că şi reclamanta-pârâtă a suportat cheltuieli în baza contractului, se impune cuantificarea acestora, în vederea compensării cu cele datorate de pârâta-reclamantă. Instanţa de apel a reţinut ca efectuate şi decontate cheltuieli, constând în credit contractat cu B.C.R. şi consumat pentru finanţarea activităţii agricole, respectiv dobânzile aferente, asigurare culturi agricole, sămânţă porumb, orzoaică, chirie pentru instalaţii de arat, combustibil (total 1.989.967.292 lei) pârâta datorând ½ din aceste cheltuieli, respectiv o sumă de 994.983.646 lei. Compensând creanţele reciproce, reclamanta-pârâtă, rămâne „debitoare" în cauză pentru suma de 27.716,45 lei către pârâta-reclamantă, astfel că, instanţa de apel a respins pretenţiile reclamantei şi a încuviinţat în parte pretenţiile pârâtei-reclamante.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta SC A. SRL Brăila a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica formulată de reclamantă vizează pronunţarea unei hotărâri lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta susţine că în mod eronat instanţa de apel a respins acţiunea iniţială a reclamantei SC A. SRL Brăila ca nefondată, admiţând în parte cererea reconvenţională, având în vedere că au fost nesocotite dispoziţiile legale referitoare la administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, în sensul că instanţa de apel, în mod greşit a considerat că prima instanţă a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, neanulând-o pe prima. Instanţa de apel a omis faptul că încuviinţarea unei noi expertize s-a făcut în baza cererii reclamantei-pârâte, în temeiul art. 212 C. proc. civ. şi aflată în strânsă legătură cu nelămurirea instanţei de fond prin prima expertiză din cauză.
Mai susţine recurenta că în considerentele deciziei atacate se motivează greşit că reclamanta-pârâtă a dat dovadă de rea credinţă, în sensul că abia în luna decembrie 2004 a dat curs solicitării pârâtei-reclamante de a-i fi remise actele contabile care o privesc, când în realitate, toate actele depuse la dosar demonstrează contrariul.
Mai arată recurenta, că tot greşit s-a reţinut în motivarea soluţiei, că cele 5 facturi s-au facturat la preţ de prestaţie în loc de cost de lucrare, instanţa ignorând faptul că din actele dosarului, cât şi din recunoaşterile reclamantei-pârâte rezultă că pârâta a efectuat lucrări agricole dar motorina necesară a fost cumpărată de către reclamantă.
O altă critică, în acelaşi temei de drept în opinia autoarei, se referă şi la împrejurarea că în motivare, instanţa de apel a ţinut cont doar de algoritmul expertului care a efectuat primul raport, nu şi de sumele indicate de acesta, înlăturând cu totul concluziile celei de a doua expertiză.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei atacate, iar în rejudecare, menţinerea sentinţei pronunţate la fond.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Aceste dispoziţii nu pot fi ignorate, în condiţiile în care, în actuala reglementare, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac.
Se constată astfel că deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nu a argumentat în concret acest motiv, cu trimitere la dispoziţia încălcată.
Astfel, instanţa de recurs nu este ţinută a analiza susţinerile recurentei ce vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea deciziei recurate.
Motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost motivat în drept, prin indicarea dispoziţiilor legale încălcate sau greşit aplicate. Acest motiv de regulă are în vedere încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt deduse judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile.
Aceste ipoteze nu se regăsesc în criticile aduse hotărârii.
Se constată, de asemenea, că nu a fost invocată nici nesocotirea unor norme procesuale, care ar putea avea consecinţă aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critică ce ar putea fi încadrată în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, având în vedere că situaţia de fapt deja stabilită nu mai poate fi pusă în discuţie în acest stadiu procesual, după cum nici o reanalizare a materialului probator administrat în cauză (respectiv expertizele efectuate), aceste critici vizând netemeinicia hotărârii atacate, instanţa le va înlătura şi în consecinţă va da eficienţă dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 5 din 18 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 4597/44/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3136/2007. Comercial → |
|---|
