ICCJ. Decizia nr. 2870/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2870/2007
Dosar nr. 6947/54/2006
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC TRACIA TRADE EXIM SRL Târgu Mureş, a chemat în judecată pe pârâta SC HUROPARK SRL Timişoara solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de colaborare, înlăturarea din participaţiune a pârâtei şi obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, acţiune precizată la 17 ianuarie 2005 în sensul că pârâţi sunt şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa nr. 18/C din 13 februarie 2006, a respins acţiunea şi a obligat pe reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâta dispune de dreptul de distribuire a Know-how sistem de parcare Tell Park prin cumpărarea drepturilor de la Orpark Ltd Tel Aviv, iar în contractul de asociere încheiat şi-a îndeplinit obligaţiile de a pune la dispoziţie licenţa.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 141 din 16 iunie 2006, a respins apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtei în privinţa cheltuielilor de judecată, obligând pe reclamantă la 19200 lei la instanţa de fond şi 40 lei în apel.
Instanţa a considerat că prin clauzele contractuale, pârâta s-a obligat să pună la dispoziţie licenţa de funcţionare Tell Park, pe care părţile au cunoscut-o înainte de semnarea contractului, astfel încât nu se poate avea în vedere cauza ilicită sau invocată a contractului de colaborare după cum nu s-a exclus participarea pârâtei la pierderi ci acestea au fost numai limitate la bugetul previzionat.
În privinţa criticilor legate de executarea contractului, Curte de apel a considerat că nu pot fi cauze de nulitate ci numai motive de reziliere a contractului.
Referitor la cheltuieli de judecată raportate de pârâtă, curtea de apel a reţinut că aceasta a făcut dovada, cu onorariile de avocat şi expert precum şi cu deplasările efectuate, o sumă de 19200 lei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9.
Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat formele de procedură respingând nemotivat cererea pentru lipsă de apărare, întemeiată pe dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., amânând pronunţarea până la 26 iunie 2006 când s-a pronunţat în şedinţa de la camera de consiliu.
Pe de altă parte, instanţa nu a înţeles noţiunea de Know-how preluând concluziile experţilor, fără însă a ţine cont de expunerea de motive înregistrată în anul 1999 la Primăria Târgu Mureş care prevedea exploatarea pe bază de licenţă a unui sistem de parcare cu taxă în zone delimitate cu indicatoare care presupuneau folosirea unor tichete şi a unor programe de calcul, pot fi protejate conform Legii nr. 8/1996.
Întrucât nu a dispus de drepturi protejate pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile.
Alături de cauza ilicită, susţine recurenta şi consimţământul viciat de eroare asupra substanţei obiectului convenţiei, dar şi existenţa unei clauze leonine ce exonera pârâtele de plata pierderilor în condiţiile în care cheltuielile nu depăşeau 40% din venituri.
Ultima critică a deciziei atacate au în vedere greşita aplicare a legii în sensul că drepturile şi obligaţiile părţilor în privinţa participării SC HUROPARK SRL se subsumau unui contract de franciză.
Prin concluziile scrise, intimata pârâtă SC HUROPARK SRL a evocat excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii în anulare.
Faţă de caracterul absolut al nulităţii cu care instanţele au fost învestite, excepţia este neîntemeiată şi va fi respinsă.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 156 C. proc. civ. dau posibilitatea instanţei să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic susţinută, iar când refuză amânarea este obligată să amâne pronunţarea, la cererea părţi, în vederea depunerii concluziilor scrise.
În aceeaşi măsură dispoziţiile art. 256 C. proc. civ. stabilesc procedura deliberării: după sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret fie în şedinţă, fie în camera de consiliu iar pronunţarea hotărârii se face în şedinţă publică (art. 261 pct. 8 C. proc. civ.).
Nici o regulă procedurală nu a fost încălcată de curtea de apel prin deliberarea în camera de consiliu şi pronunţarea în şedinţă publică, a hotărârii luate.
Noţiunea Know-how este definitivă de cunoştinţe tehnice nebrevetate, dar transmisibile prezentând o noutate numai relativă şi subiectivă sintetic exprimate prin expresia „faptul de a şti cum să procedezi" (the Know how to do it")
Cuprinzând abilitatea tehnică şi grija cu care este pus în practică un procedeu deja cunoscut, transmiterea asistenţei tehnice şi optimizarea punerii în aplicaţie a procedeelor utilizate, Know-how-ul este caracterizat prin noutate şi secret, dar nu în sensul în care aceste caracteristici sunt considerate în privinţa brevetelor ori a secretului de fabricaţie.
Noutatea brevetului se stabileşte în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii şi are un caracter absolut în timp ce noutatea Know how-ului este raportată la persoana sau întreprinderea care vrea să îl dobândească.
De aceea licenţa de funcţionare, prevăzută în art. 4 lit. c (a) nu era necesară, pârâta SC HUROPARK SRL punând la dispoziţie în cadrul contractului, cunoştinţele tehnice şi abilitatea cedate acesteia la 18 decembrie 1998, prin contract de către Varimex Kiilkereskedelmi Kft.
Instanţele de fond judicios au considerat îndeplinită condiţia prevăzută de prevederea contractuală cât timp la 29 septembrie 1998, proprietarul iniţial al Know-How-ului a brevetat pentru România sistemul de parcare iar pârâta SC HUROPARK SRL a achiziţionat dreptul de utilizare, a pus la dispoziţia asocierii acest drept şi a implementat programele de exploatare instruind personalul implicat şi livrând la preţul convenit tichetele, până la momentul suspendării plăţilor.
În această situaţie evocarea prevederilor art. 948, 954 şi 966 C. civ. privind cauza inexistentă sau falsă şi consimţământul viciat nu-şi mai găsesc suportul, în condiţiile în care părţile aveau cunoştinţă de sistemul Tellpark prin studiul de fezabilitate realizat şi oferta comună înaintată primăriei.
Pe de altă parte, prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. sancţionează cu nulitatea convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere. Art. 5 din contract nu a prevăzut însă scutirea de participare la pierdere ci a limitat aceasta la bugetul previzionat. Astfel niciunul din asociaţi nu a fost scutit de participare la pierdere pentru a concluziona la existenţa clauzei leonine.
Faptul că obiectul contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor se subsumează unui contract de franciză, deşi expus numai în această cale de atac, nu modifică considerentele pentru care instanţele de fond au pronunţat soluţii legale şi temeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.T.E. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3730/2007. Comercial → |
|---|
