ICCJ. Decizia nr. 3129/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3129/2007
Dosar nou nr. 16377/1/2005
Dosar vechi nr. 4002/2005
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul O.E.E., a solicitat anularea formelor de executare silită pornite de A.V.A.S. şi anularea licitaţiei din 14 iunie 2005 privind vânzarea apartamentului nr. 6 aflat în Bucureşti Calea Giuleşti.
Judecătoria Sector VI Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 450 din 5 iulie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere prevederile art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Curtea de apel, prin sentinţa comercială nr. 114 din 22 septembrie 2005, admiţând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a respins contestaţia formulată, considerând că art. 49 din OUG nr. 51/1998, care stabileşte termenul de prescripţie al acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. de 6 luni de la data la care s-a cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acţiunea, se aplică.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată, contestatorul a declarat apel susţinând că la data de 14 iulie 2003 a existat o confirmare a comunicării titlului executoriu pentru o licitaţie care deja avusese loc, licitaţia din 7 aprilie 2004 nu s-a finalizat iar în baza unei noi acţiuni de executare silită ce nu a respectat procedura şi care formează obiectul prezentului litigiu, A.V.A.S. a executat printr-o nouă licitaţie creanţa sa.
Mai susţine contestatorul că invaliditatea titlului executor rezultă din nulitatea actului de ipotecă încheiat cu nerespectarea regulilor privind încheierea actului autentic.
Calea de atac executată de contestator, aşa cum este definită de OUG nr. 51/1998, este calificată drept recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac de reformare, recursul este deschis numai în condiţii de sesizare a nelegalităţii hotărârii atacate, situaţia de fapt sau aspectele legate de probaţiune fiind exceptate de la analiza acesteia.
Situaţia de fapt evocată şi anume nerealizarea creanţei prin împiedicarea înstrăinării la licitaţie a bunului către o societate comercială nu împiedica pe creditor să încerce în temeiul unei alte licitaţii să-şi recupereze debitul.
Debitorul nu evocă noi cauze pentru care ce-a de-a doua licitaţie ar fi nulă ci invaliditatea titlului executoriu rezultată din nerespectarea reglementărilor legale la momentul încheierii actului autentic, care, putea fi analizat cu condiţia respectării termenului prevăzut de art. 49 din OUG nr. 51/1998.
Instanţa de fond a reţinut judicios că termenul de prescripţie a fost depăşit, contestatorul având la dispoziţie termenul de 6 luni de la data când a cunoscut faptul sau actul pe care-şi întemeiază acţiunea, respectiv, 17 iulie 2003.
În precizarea motivelor de recurs, recurentul crează confuzia temeiului acţiunii. Acelaşi temei al anulării licitaţiei care exista la 17 iulie 2003, îl invocă recurentul; iar pentru acest considerent instanţa de fond a constatat împlinit termenul de prescripţie prevăzut de textul de lege citat.
Evocarea nulităţii ipotecii pentru lipsa numărului încheierii de autentificare şi lipsa consimţământului – coproprietarului, aduce în discuţie reaua credinţă în exercitarea drepturilor procesuale.
Contractul de ipotecă a fost semnat de cei doi coproprietari ai apartamentului şi a primit numărul de autentificare 1358 din 20 ianuarie 1999.
Nici nulitatea pentru încălcarea prevederilor art. 1537 alin. (2) C. civ. şi ale art. 58 din Legea nr. 36/1995 nu subzistă în condiţiile dispuse de art. 1772 C. civ. Astfel, cum instanţa de fond a considerat, contractul de ipotecă este valabil încheiat chiar dacă creditorul nu ar fi fost reprezentat, autentificarea fiind cerută numai din partea celui ce se obligă.
Evocarea C.E.D.O. este nepertinentă, instanţa de fond a analizat temeiul invocat al nulităţii şi judicios a concluzionat asupra valabilităţii actului juridic încheiat de părţi, constatând totodată că la data de 17 iulie 2003 a fost comunicat titlul executoriu pentru creanţa de 3714.800,06 dolari S.U.A., iar la 14 iunie 2005 a fost contestată executarea silită.
În privinţa nerespectării termenului prevăzut de art. 21 din OUG nr. 51/1998 recurentul încearcă aceiaşi confuzie. La data de 31 mai 2005 A.V.A.S. înştiinţează despre vânzarea la licitaţie publică a bunului ipotecat comunicând atât Primăriei Sector VI Bucureşti adresa 21718/3 cât şi debitorilor cu recomandata R 2145/22.
Deşi această susţinere a fost invocată numai în calea de atac, ea apare nesusţinută şi va fi înlăturată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 114 din 22 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de debitorul O.E.E. împotriva sentinţei comerciale nr. 114 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2953/2007. Comercial → |
|---|
