ICCJ. Decizia nr. 2947/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2947/2007
Dosar nr. 724/97/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1242/ CA din 26 iulie 2006, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta SC V.C. SRL cu sediul în localitatea Criscior judeţul Hunedoara împotriva pârâtelor SC D.M.T. SRL cu sediul în Brad judeţul Hunedoara şi SC M. SRL cu sediul în Hunedoara judeţul Hunedoara având ca obiect constatarea nulităţii absolute a facturii fiscale nr. 077632958 din 29 martie 2005.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că factura fiscală a fost întocmită la data de 29 august 2005 de către SC M. SRL Hunedoara, având cumpărător pe SC D.M.T. SRL Brad, pentru suma de 196.302,4 lei.
Reclamanta a invocat că pârâta SC D.M.T. SRL Brad era dizolvată de drept în baza Legii nr. 359/2004. În realitate, prin încheierea nr. 7465/2006 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pârâta SC D.M.T. SRL Brad a fost repusă în termenul legal de preschimbare a certificatului şi a codului fiscal, astfel că nu a fost făcută dovada existenţei unei cauze de nevalabilitate a actului atacat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 205/ A din 25 noiembrie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtele SC D.M.T. SRL şi SC M. SRL. De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva sentinţei nr. 1242/ CA din 26 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 724/97/2006. A mai fost respinsă şi cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei se impune a fi respinsă, întrucât nu a fost invocată în faţa instanţei de fond conform prevederilor art. 136 C. proc. civ. şi nici nu s-a declarat de către pârâte apel împotriva sentinţei, în care să invoce acest motiv pe care prima instanţă nu l-ar fi examinat sau ar fi fost respins greşit.
Nu sunt motive de desfiinţare a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare conform prevederilor art. 297 C. proc. civ., apărările şi probele urmând a fi invocate în faţa instanţei de apel conform prevederilor art. 292 din acelaşi cod.
Prima instanţă corect a reţinut faptul că livrarea mărfurilor şi emiterea facturii s-a făcut după data anulării încheierii prin care s-a constatat dizolvarea de drept a pârâtei SC D.M.T. SRL Brad.
Faptul că pârâta intimată SC D.M.T. SRL nu a mai depus Bilanţul şi Declaraţiile privind achitarea datoriilor către bugetul de stat şi nu posedă Autorizaţie de funcţionare înregistrată la Primăria Brad nu este un motiv de nulitate a facturii emisă de pârâta intimată SC M. SRL Hunedoara.
Împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 25 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC V.C. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, sub aspectele că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil în accepţiunea C.E.D.O., nu i-au fost comunicate actele depuse la termenul de judecată din 19 iulie 2006, iar în termenul de pronunţare nu a fost posibil a fi studiat dosarul. Greşit au fost respinse nemotivat şi nejustificat cererile de probaţiune formulate de reclamantă, respectiv interogatoriul pârâtelor şi expertiza contabilă şi s-a reţinut eronat data emiterii facturii fiscale şi a încheierii de constatare a dizolvării de drept a SC D.M.T. SRL. Toate criticile recurentei au fost circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatele pârâte SC D.M.T. SRL şi SC M. SRL au depus o întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţiune, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
Din verificarea întregii documentaţii, apare neîndoios că, în soluţionarea cauzei instanţa a dovedit pe deplin respectarea spiritului european al echităţii juridice, ţinând cont atât de garanţiile privitoare la instanţă, independentă, imparţială, instituită de lege, având competenţa de a pronunţa decizii cu forţă obligatorie, cât şi garanţiile privitoare la procedură-echitabilă, publică, desfăşurată într-un termen rezonabil. Cauza a fost judecată în mod echitabil, în concordanţă cu principiul egalităţii armelor, a dreptului de a compărea în persoană, motivării hotărârilor, a principiului contradictorialităţii, a modului de administrare a probelor. Astfel, fiecare parte a beneficiat de o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă.
În şedinţa publică din 19 iulie 2006, instanţa de fond constatând cauza în stare de judecată, a respins cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei şi a dat posibilitatea părţilor de a depune note scrise. Din reglementările cuprinse în art. 146 C. proc. civ., rezultă ce părţile vor putea fi îndatorate după încheierea dezbaterilor să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. De asemenea, părţile vor putea depune concluzii sau prescurtări fără să fie obligate.
Reclamanta şi-a exercitat efectiv dreptul la apărare aşa cum a fost expus în cadrul legal evocat anterior, depunând prin registratură, la data de 26 iulie 2007 concluzii scrise, având suficient timp pentru a lua cunoştinţă de toate actele aflate la dosar.
Conform jurisprudenţei C.E.D.O. procedura egalităţii armelor conferă părţii posibilitatea să se familiarizeze cu probele din dosarul cauzei, să-şi expună punctul de vedere cu privire la existenţa, conţinutul şi autenticitatea probelor, într-o formă şi într-un interval de timp adecvate, la nevoie în scris.
Corect a procedat instanţa de apel şi atunci când a respins probele solicitate de reclamantă, respectiv proba cu interogatorul luat pârâtelor şi efectuarea unei expertize contabile, motivând că acestea nu sunt utile soluţionării cauzei, actele depuse de părţi fiind suficiente pentru o completă şi reală stabilire a situaţiei de fapt şi de drept.
De remarcat că, factura în litigiu, a fost emisă în condiţiile în care prin Decizia civilă nr. 1019 din 29 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2715/2005 s-a constatat nulitatea întregii încheierii nr. 3056 din 22 aprilie 2005 dată de judecătorul delegat la O.R.C. Hunedoara, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.C. SRL Criscior, împotriva deciziei nr. 205 din 24 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2945/2007. Comercial → |
|---|
